A fost odata intr-o zona cu un nivel de trai scazut a Romaniei,o tuberculoza, care plictisita se hotari sa infecteze o studenta la Medicina,studenta a carei singura vina fusese ca sistemul ei imun era un pic deficient in urma unei gripe sezoniere.Si,lucrurile ar fi fost uitate,studenta ar fi scapat de boala urmand un tratament in timpul unei scurte vacante(unii ii zic carantina),daca nu aparu hotararea:Toata lumea sa-si faca screening pentru tuberculoza,cine nu vrea ,nu va fi lasat sa si dea examenele.Screeningul e un lucru bun,nimeni nu contesta asta.Ceea ce nu a fost conform asteptarilor a fost isteria de dupa.

Nu stiu altii cum sunt…dar eu cand aud de homeopatie…imi vine sa ma urc pe pereti. Nu pot sa imi dau inca seama cum de a devenit asa de influenta aceasta practica , dar cert este ca multa lume nu prea stie cu ce se mananca si de aceea apeleaza la aceste procedee….ca sa nu le zic altfel( cifra de afaceri a firmei Boiron-lider de piata in domeniu s-a ridicat in 2004 la 305,34 milioane de euro).

Poate ca cel mai delicat moment al profesiei de medic este cel al comunicarii diagnosticului. Si aici nu ma refer la diagnosticarea unei banale raceli ci la o boala incurabila sau ,cel putin, cu prognostic rezervat. Pacientul asteapta ‘sentinta’ si odata cu ea si rezolvarea oferita de un posibil tratament.Se asteapta sa auda orice numai un singur cuvant nu- cancer. Chiar daca nu este universal valabil, pacientii asociaza acest diagnostic cu moartea, asteptandu-se ca aceasta sa survina iminent. Anuntarea unei astfel de suferinte poate cauza anxietate, frica, depresie, senzatia ca tot universul propriu se prabuseste. Astfel ca medicul este pus intr-o dilema importanta.
Ce este de facut ? Ce optiuni are medicul ?

Si a venit si 1 ianuarie 2007, zi asteptata de tot norodul de pe plaiurile mioritice. Dornic sa se integreze in structurile europene (aici am citat limbajul de lemn din presa) , romanul a venit cu mic, cu mare in Piata Universitatii, la cumpana dintre ani (ati ghicit, iar m-am inspirat din presa), pentru a-l vedea pe presedintele Basescu urandu-le "Sa traiti bine ca europeni!..."

Recunosc ca m-am aflat si eu la locul cu pricina, insa nu prea am fost atent la discursul prezidential, deoarece am fost bombardat cu SMS-uri de la rude, cunostinte, prieteni…