Studenta X locuieste in provincie, pe o strada cu nume de anotimp. Este o structura psihica intens umanista, altruista si materialista. Desi in copilarie dorea sa se faca actrita, a hotarat singura (dar, ajutata putin de cele 303 625 de rude care lucrau deja in spitalele Romaniei) sa se faca doctorita, caci vorba aceea 'si spitalul poate fi o mare scena'.
Eveniment mare saptamana asta, miercuri mai precis, cand s-au impartit specialitatile de rezidentiat; m-am dus si eu pe post de gura casca, sa vad ce ma asteapta peste cativa ani. Intotdeauna mi-am imaginat rezidentiatul ca o cutie de bomboane asortate.
Daca tie-ti plac cele cu cocos si colegul din fata ti-o ia pe ultima, va trebui sa alegi din ce ramane… cu visine de exemplu. Cam asa a fost si imparteala asta de miercuri.
Serbia. O tara despre care lumea stie atat de multe: e vecina noastra, are capitala la Belgrad, e membra componenta a fostei Yugoslavii, si e foarte periculos sa fii acolo . Asa ca, in momentul in care iti faci curajul de a trece granita ajutat de un pasaport rosu pe care scrie cu litere aurii Romania, s-ar putea sa fii surprins si mirat, ca in loc de ruine si oameni distrusi de istorie sa intalnesti o tara surprinzator de paradoxala si destul de picanta incat sa-ti mentina interesul pana la sfarsit.
Invatamantul romanesc e in stop cardio-respirator de foarte mult timp. Din cand in cand, cate un omulet simpatic si cu pretentii de mare reformator isi incarca padelele imaginare acoperite de’ gelul’ reformelor si elibereaza socul, care nu se masoara in jouli, ci in scandaluri publice si in oameni care au picat bacalaureatul.
Asa ca, bietul sistem de invatamant, bulversat de multitudinea de socuri, nu numai ca nu ajunge la ritm sinusal, ba chiar atinge culmile nebanuite ale asistoliei, vegheat indeaproape de piesa sa cea mai importanta-studentul (cu variantele elev sau licean).
Viata se masoara pentru unii nu in zile, ore sau ani matusalemici, ci in sesiuni localizate strategic iarna sau vara. Sesiunea e un fel de ‘gaura neagra’ cu durata de viata de 3 saptamani (sau chiar mai mult), in care creierul tau, imbibat in tot felul de lichide dubioase, aparent miraculoase, dar de fapt inductoare ale mortii neuronale, e obligat dintr o data sa functioneze la randamentul de 100%( sigur si probabil, 100 e cifra magica si utopica a sesiunii).
A venit iarna cu miros de pastel de Alecsandri si lumea neagra de invidie sau de suparari s-a facut alba, pufoasa si ambalata in lumina. A venit Craciunul, cu nelipsitul Mos Craciun care ne-a adus cadouri daca am fost cuminti, am luat note bune si n-am dezamagit pe nimeni sau mai bine zis, n-am dezamagit chiar pe nimeni.
| We comply with the HONcode standard for trustworthy health information: verify here. |
