Operatia dupa Latarjet este o procedura chirurgicala folosita pentru dislocatiile recidivante de umar cauzate de defectele glenei humerale. Defectele pot fi posttraumatice sau dobandite. Procedura a fost decrisa de chirurgul francez Latarjet in 1954.
Procedura implica transferul unei parti din procesul coracoid si muschii atasati de acesta, ventral de glena. Prin fixarea fragmentului osos se mareste practic suprafata glenei si este impiedicata astfel o reluxare a capului humeral. Prin pastrarea insertiilor musculare, o stabilizare anterioara este mult mai sigura. Operatia a fost des criticata, in special de chirurgii germani si englezi. O stabilizare glenoidala poate fi asigurata si prin stransplat autolog osos din creasta iliaca, asa numitul J-Span sau prin operatiile descrise de Bankart. Tehnica lui Latarjet a aparut ca raspuns la numarul mare de complicatii si nereusite ale tehnicii Bankart.
Operatia Latarjet este prin desavarsire o operatie eleganta care necesita multe ore de antrenament la cadavru. Nu orice chirurg poate incepe sa foloseasca aceasta tehnica fara un indrumator experimentat, tehnica avand o curba de invatare destul de lunga.
Incepand din 2008, chirurgul francez Laffosse, cunoscut artroscopeur, a descris prima operatie Latarjet artroscopica. Operatia nu este chiar 100% artroscopic, cateva portale standard necesitand a fi largite, dar este in continuare o tehnica miniinvaziva artroscopica cu rezultate bune, dupa studiile clinice proprii efectuate in spitalul din Anency.
Avantajele tehnicii miniinvazive sunt ca si in celelalte cazuri, mobilizarea precoce a pacientului si renuntarea la o eventuala orteza. Convalescenta este redusa ca timp iar reintegrarea sociala si in campul muncii este mai usor de intreprins. In orice caz, pacientul are nevoie postoperativ de mai multe sedinte de fizioterapie si de controale repetate.
Sunt putini chirurgi care au invatat tehnica Latarjet deschisa dar cu mult mai putini sunt cei care o pot efectua artroscopic. Este nevoie de o echipa complexa de chirurgi care lucreaza de mult timp impreuna si de un departament ortopedic riguros organizat. Curba de invatare a operatiei miniinvazive este mult mai anevoioasa decat alte operatii reconstructive artroscopice.
Studii recente raporteaza complicatii frecvente in prima parte a curbei de invtare. Expertii recomanda ca intr-un departament ortopedic sa se foloseasca o singura tehnica, de exemplu numai J-Span sau numai Latarjet miniinvaziv, dar sa fie folosita bine cu rezultate maxime si complicatii putine. Combinarea tehnicilor si numarul mic de operatii pe an nu pot duce la formarea corecta a chirurgului, riscul pentru pacient fiind prea crescut.
Mai multe despre artroscopia de umar puteti citi pe site-ul www.drandreipopescu.com - chirurgia umarului, artroscopie umar
| < Anterior | Urmator > |
|---|
