Poate ca cel mai delicat moment al profesiei de medic este cel al comunicarii diagnosticului. Si aici nu ma refer la diagnosticarea unei banale raceli ci la o boala incurabila sau ,cel putin, cu prognostic rezervat. Pacientul asteapta ‘sentinta’ si odata cu ea si rezolvarea oferita de un posibil tratament.Se asteapta sa auda orice numai un singur cuvant nu- cancer. Chiar daca nu este universal valabil, pacientii asociaza acest diagnostic cu moartea, asteptandu-se ca aceasta sa survina iminent. Anuntarea unei astfel de suferinte poate cauza anxietate, frica, depresie, senzatia ca tot universul propriu se prabuseste. Astfel ca medicul este pus intr-o dilema importanta.
Ce este de facut ? Ce optiuni are medicul ?
- sa comunice diagnosticul bolnavului, direct si fara menajamente ;
- sa nu comunice diagnosticul niciunei parti pentru a-i scuti de suferinta.
As incepe prin a comenta ultima varianta care mi se pare echivalenta cu malpraxis-ul, chiar poate mult mai grava. Toata increderea acordata de bolnav este spulberata cand va afla ca sufera si ca cineva I-a ascuns acest lucru. Este lipsit de etica si contravine juramantului depus de orice doctor.
O alta situatie cu care se confrunta un medic este aceea a unui pacient anxios care la aflarea unei vesti de felul acesta ar reactiona negativ si de aceea se prefera menajarea lui. Astfel ca familia si doctorul prefera sa ii ascunda acest diagnostic. Pentru un timp acest lucru este posibil dar cu siguranta ca nu este o solutie pe termen lung. O boala incurabila este insa foarte posibil sa se manifeste prin simptome adesea foarte dureroase care vor ridica mari semne de intrebare din partea pacientului.In cele din urma va afla si pe langa drama de a fi bolnav se va simti si tradat de cei apropiati.
Exista o categorie de medici care nu vor ezita sa anunte cel mai sumbru diagnostic posibil cu raceala si indiferenta, chiar si cand nu este cu certitudine confirmat.Acestia considera ca pacientul trebuie sa stie exact situatia in care se afla si sansele pe care le are. Este foarte posibil ca sa nu existe nici o cale de scapare iar pacientul trebuie sa fie constient de acest lucru.
In randurile de mai sus am incercat sa creionez posibile si foarte probabile situatii cu care noi ne vom confrunta. Nu am incercat sa dau un algoritm pentru ca fiecare se va raporta la pacient in felul sau. Ceea ce stiu este ca facultatea pe care o facem nu formeaza doar niste oameni de stiinta capabili sa puna diagnostice perfecte ci si adevarate caractere. Intotdeauna am crezut ca aceasta chemare- de a fi medic- este speciala si ca pe langa intelepciune si pricepere iti trebuie si un suflet sensibil si capabil sa relationeze indeaproape cu cei ce sufera.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
