Medicinistul e o fiinta bizara. El este tanarul care a ales sa isi petreaca sase ani din viata invatand despre oameni. In ochii multora, lucrul acesta pare a fi un angajament admirabil, dar si mai multi simt nevoia sa bata in lemn cand aud cifra magica - sase. "Nu e chiar asa de greu", poate spune atunci medicinistul, poate sincer, sau poate dornic sa straluceasca. In cei sase ani, va evolua de la bacalaureatul hiperactiv cu ochelari si cosuri, la tanarul rezident cu ochelari mai grei, dar fara cosuri... Primii ani si-i petrece acumuland o cantitate de informatii care ocazional i se pare cataclismica; se consoleaza cu ganul ca va ajunge sa le si aplice la un moment dat.
Incepand cu anul trei, medicinistul poate fi deja zarit prin spitale, luand anamneze stangace, fastacindu-se in fata unei paciente ipohondriace, alergand dupa un profesor, citind cursuri... Privirea lui poate fi, in functie de perioada anului universitar, extrem de vie sau de-a dreptul disperata. El se transforma incetul cu incetul in ceea ce va ramane tot restul vietii (pana la moarte, nu pana la pensie): un medic, bun sau prost. Si la fel cum desfasurarea perfecta a organogenezei in viata intrauterina conditioneaza indemnitatea morfologica si functionala, studentia il impinge pe medicinist pe drumul faimei sau al esecului. Este perioada in care el alege, mai mult sau mai putin constient, mediocritatea sau evolutia permanenta. Poate ca diferenta dintre cele doua este greu de descris in toate aspectele ei, dar felul in care pare a se manifesta in timpul studentiei este unul cat se poate de "prozaic": ce, cat, si cum citeste. As indrazni sa afirm ca nevoia de informatie a studentului la medicina are o serie de caractere care o fac foarte deosebita de cea a oricarui alt student. In primul rand, majoritatea covarsitoare a stiintelor medicale se afla intr-o perpetua stare de evolutie care ocazional poate fi foarte spectaculoasa ca viteza si amploare. De aici deriva nevoia de mentori, de surse de incredere si de timp pentru selectia elementelor importante. In al doilea rand, cantitatea datelor care trebuie asimilate (nu de putine ori sub presiunea timpului sau a responsabilitatii), poate pune in dificultate si o minte foarte bine antrenata.Se contureaza deja un tablou dramatic al interactiunii tanarului bizar de care pomeneam cu "colectia de carti" - asa cum cineva definea, mai in gluma, mai in serios, universitatea. Uneori studentul in medicina se poate simti coplesit sau, dimpotriva, poate resimti o nevoie de informatie intr-o anumita directie. In aceste momente el are nevoie de un sprijin, care in mod firesc, clasic, ar trebui sa vina din parte unui maestru. Insa maestrii care sa detina si calitatile comunicationale necesare si timpul pentru exprimarea acestora sunt rarisimi. Iata-l deci pe student singur in fata lui insusi, incercand sa gaseasca solutii. Rezolvarile la problemela sale vin deseori de la colegi sai mai mari.
Am ajuns la ideea din care s-a nascut medicalstudent.ro: aceea a unui "dialog tintit" (va suna familiar?) intre studenti din diferiti ani, intre medici tineri si studenti. Ne propunem sa insemnam ceva mai mult decat o colectie de linkuri si un forum studentesc: un loc in care se poate exersa liber discursul stiintific, in care se ridica si se demonteaza probleme, in care se consolideaza identitati si se construiesc relatii.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
