Cu spitalele am vazut dar cum ramane cu unii doctori mai "speciali" din spitale?Hai sa vedem cine sunt acesti indivizi pe care ii respectam dar care ne si fac viata mai "picanta" si uneori un pic mai dificila.
In fiecare dimineata ma trezesc la ora 6-30(bine am mintit,nu in fiecare dimineata), pentru a reusi sa ajung la timp la "scoala" adica la spital, pentru a imi indeplini stagiul ca orice student cu foarte mare dorinta de cunoastere. Daca am putin noroc, poate ajung la timp , iar la ora opt ma prezint in salonul meu mic si inghesuit pentru a servi pacientilor si pentru a deslusi si astazi cateva din tainele intelepte ale medicinii. Si chiar de multe ori acest mic ritual de integrare in lumea "celor care nu cuvanta foarte mult, dar fac extraordinar de mult bine oamenilor" este destul de placut, atat de placut incat trebuie sa existe cineva acolo, cineva care sa imi strice tot cheful de a mai cunoaste sau de a mai deslusi, ba din contra, dezvoltandu-mi anumite parti malefice si diabolice pe care le-as pune in aplicare pentru a imi satisface propria dorinta arzatoare de moment(probabil ca multi inteleg).
Mda…de multe ori, aceste persoane sunt colegi, draguti si amabili ,dar atat de "amabili"incat iti doresti sa nu fi existat ,alteori sunt lucruri pe care le traiesti pe strada pana la spital, alteori vesti proaste care iti strica intreaga zi, dar de multe ori se intampla ceva la care nu te astepti chiar deloc. Hmmm……ce poate fi? Da, sunt chiar acei oameni de la care te astepti sa iti aduca soarele in mana, sa iti faca ziua mai agreabila , sa iti impartaseasca din experienta si intelepciunea lor , adevaratii tai mentori, care nu de putine ori te cam fac sa pui mana pe ceva mai taios sau mai rezistent la greutate de pe acolo si sa iti pui singur capat la suferinta.Cum se poate? Se poate oameni buni, se poate! De ce oare nu inteleg ca totusi nu suntem inca doctori si ca rabdarea ar trebui sa fie virtutea de baza in meseria lor. Noi intelegem ca meseria in care suntem antrenati e destul de grea si istovitoare dar nici noi nu suntem asa de "dotati" teoretic sau moral "din prima".De multe ori mai gresim si noi dar aici vorbesc in numele celor care chiar "si-o iau pe cocoasa fara nici o vina", dar de alte nenumarate randuri ne gasim in imposibilitatea de a gandi limpede din cauza unor orgolii ranite involuntar.Dar si asa, frumusetea acestei facultati compenseaza aceste minore lucruri si mai ales motivatia pentru care muncim acum sa ajungem cineva este enorma. Da, ma repet dar ma repet cu un scop: oare ce-o fi in mintea studentului care zice:Vreau sa devin doctor pentru ca o sa fiu respectat si apreciat pentru ceea ce sunt iar datorita muncii depuse voi fi apreciat atat moral cat si financiar. Si ce, nu are dreptate? Pai cum sa nu aiba? Cine nu ar invata atat de mult pentru a ajunge sa fie insultat zilnic de oameni cu cateva clase pentru care se antreneaza timp indelungat sa inghita mizeriile care ii sunt aruncate, si pentru a castiga un mult prea estimabil salariu de 4 ,7 sau poate,dar cu mult norc peste 10 milioane?
Deci oameni buni,hai sa revenim un pic pe pamant si sa analizam la rece acest fapt si sa tragem cateva concluzii, care chiar daca au mai fost trase ,se mai fie inca odata considerate. Noi avem toata bunavointa de a colabora, dar replica "nimeni nu te-a pus sa dai la aceasta facultate,si daca nu ai de gand sa faci ce zic eu, mai bine nu mai veni" nu cred ca e cel mai bun pact.
| < Anterior |
|---|
