Dacă un nivel crescut al colesterolului în sânge constituie un motiv de îngrijorare pentru majoritatea persoanelor fără probleme de sănătate cunoscute, situaţia stă cu totul şi cu totul altfel în cazul femeilor însărcinate. În acest caz, modificările (în sensul creşterii) profilului lipidic sunt normale, motiv pentru care medicii nu recomandă, în general, efectuarea lipidogramei în timpul sarcinii. Aceste schimbări ale profilului lipidic sunt de cauză hormonală.Nu doar femeile însărcinate prezintă acest tip de modificări, ele putându-se întâlni şi la femeile care folosesc anticoncepţionale. Mai mult chiar, şi în ultima fază a ciclului menstrual, modificările hormonale sunt însoţite de modificări ale profilului lipidic, acest lucru datorându-se faptului că hormonii sexuali feminini( estrogenii, progesteronul) sunt sintetizaţi din colesterol. O necesitate crescută de hormoni sexuali va atrage după sine o necesitate crescută de colesterol, în organism activându-se căile anabolice care duc la sinteza colesterolului din precursori lipidici, dar şi nelipidici.
În timpul sarcinii, în organismul matern, nivelurile lipidelor sunt modificate de hormoni precum: insulina, progesteronul, 17-β-estradiolul şi lactogenul placentar uman (Human Placental Lactogen, HPL). Există dovezi că progesteronul, care suferă creşteri semnificative în cel de-al doilea trimestru de sarcină, are rol în modificarea lipostatului la nivel hipotalamic. De asemenea, depozitele de grăsime se formează cu precădere la jumătatea sarcinii. Alte efecte semnificative asupra metabolismului lipidic şi asupra lipidelor plasmatice pot fi produse de către indicele de masă corporală (IMC) al mamei, de gradul de creştere în greutate în timpul sarcinii, dietă, nivelurile lipidice pre-gestaţionale şi diverse alte complicaţii legate de sarcină.Studii efectuate pe femei însărcinate cu vârste cuprinse între 20 şi 45 de ani din Israel au demonstrat că nivelurile colesterolului încep să crească în cel de-al doilea trimestru de sarcină, atingând un vârf în trimestrul al treilea. În afara sintezei hormonilor legaţi de sarcină, colesterolul este important şi în dezvoltarea creierului fătului, fiind bine-cunoscut rolul său în creşterea neuronală şi a celulor gliale, în mielinizare şi în dezvoltarea sinapselor. Cum era de aşteptat, hiperlipidemia gestaţională nu este tratată, fiind fiziologică şi revenind la normal la circa patru săptămâni după naştere. Este recomandată o aşteptare de şase săptămâni post partum înainte de efectuarea analizei profilului lipidic.
S-a observat, astfel, că în primul trimestru de sarcină, există o tendinţă de scădere (!) a colesterolemiei totale, cu circa 11,4 mg/dL, urmată de o creştere cu 28 mg/dL în cel de-al doilea trimestru şi cu una de 50 mg/dL în trimestrul al treilea. Nivelurile lipidice revin la normal în decursul unui an post-partum. De notat că HDL-C nu prezintă creşteri semnificative în primul trimestru, cel de-al doilea trimestru fiind caracterizat de o creştere medie cu circa 14 mg/dL, în timp ce în ultimul trimestru, nivelurile HDL-C prezintă scăderi de aproximativ 5 mg/dL. Timp de un an post-partum, nivelurile HDL-C rămân constante, dovedindu-se ulterior că acestea aveau să fie din ce în ce mai scăzute cu fiecare sarcină. Pe viitor, aceste schimbări pot constitui un factor de risc pentru ateroscleroză.
Alte forme lipidice sub care există colesterolul suferă, la rândul lor, o serie de modificări în timpul sarcinii. Astfel, LDL-colesterolul (LDL-C) scade blând cu aproximativ 3,3 mg/dL pe durata primului trimestru. O creştere mai importantă, de circa 25.9 mg/dL, are loc în cel de-al doilea trimestru, creştere care va continua şi în trimestrul următor. Pe durata unui an post-partum, nivelurile LDL-C revin la cele de dinaintea sarcinii; mai mult chiar, există tendinţa ca la doi-trei ani după sarcină, LDL-C să aibă niveluri chiar mai mici decât cele pre-gestaţionale.
Trigliceridele, desigur, sunt şi ele supuse unor modificări. Primul trimestru arată o scădere medie de 13,3 mg/dL, urmată de o creştere de 64,9 mg/dL în cel de-al doilea trimestru şi de încă una, de 52,2 mg/dL, în ultimul trimestru de sarcină. După cum s-a arătat şi în alte studii, nivelurile trigliceridelor s-au dublat în acest ultim trimestru. De asemenea, se pare că sarcinile consecutive nu influenţează în alt mod concentraţiile trigliceridelor.
Ce este de făcut, însă, în cazul femeilor care prezintă hipercolesterolemie înainte de sarcină, ştiind că acest eveniment biologic, dar şi psihologic, poate duce la agravarea acestei stări? Ca în oricare altă sarcină, de altfel, stress-ul este de evitat, însă cu atât mai mult dacă avem de-a face cu o femeie care prezintă tulburări legate de colesterol sau de alte componente ale profilului lipidic, întrucât stress-ul duce la creşterea de nedorit a colesterolului. O dietă săracă în colesterol nu poate fi de mare ajutor, dat fiind că, aşa cum s-a mai menţionat, colesterolul este necesar atât pentru dezvoltarea fetală, cât şi pentru mamă. Se impune, totuşi, moderaţie în ceea ce priveşte colesterolul şi grăsimile saturate. Fructele, legumele, cerealele integrale, fulgii de ovăz pot fi aliaţi de nădejde, la fel ca peştele, fructele de mare şi nucile.
Mai mult sau mai puţin surprinzător, usturoiul poate fi şi el de ajutor, cu toate că unii cercetori afirmă că efectele sale asupra colesterolului sunt moderate. Totuşi, consumul de usturoi trebuie şi el redus pe măsură ce sarcina se apropie de termen (îndeosebi cu o săptămână înainte), pentru că usturoiul măreşte timpul de coagulare, existând, deci, riscul hemoragiilor. În perioada alăptării, consumul de usturoi nu ridică probleme, un studiu mai vechi, din 1991, demonstrând că bebeluşilor le place gustul usturoiului în laptele matern.
Chiar dacă eforturile intense şi îndelungate sunt contraindicate femeilor însărcinate, activitatea fizică moderată joacă un rol important în sănătatea gravidei şi a fătului, precum şi în menţinerea în limite normale a colesterolemiei. Fiecare viitoare mămică ar trebui să adopte un program zilnic de exerciţii, adecvat stării sarcinii, sub recomandarea medicului.
Să nu uităm de „glucidele rapide”, care, consumate în exces, sunt convertite în lipide prin procesul de neolipogeneză şi devin aşa-numitele „depozite lipidice”, a căror formare este oricum crescută în timpul sarcinii şi care, în multe cazuri, persistă şi după naştere. De asemenea, utilizarea statinelor în timpul sarcinii în scopul diminuării colesterolemiei nu prezintă un pericol dovedit asupra sănătăţii fătului, dar, cum comportamentul acestor medicamente asupra organismului femeii însărcinate şi al fătului nu este foarte bine cunoscut, se recomandă evitarea lor.
În concluzie, faptul că sarcina atrage după sine modificări în ceea ce priveşte colesterolul, dar şi celelalte lipide, este de netăgăduit. Ceea ce ar putea face o diferenţă în privinţa efectelor pe care aceste modificări le au asupra mamei (dar şi fătului) este însăşi comportamentul (alimentar, psihologic etc.) pe care aceasta îl adoptă.
Bibliografie:
1. http://www.lipidworld.com/content/9/1/58
2. http://www.drgourmet.com/health/garlic-cholesterol.shtml
3. http://www.drgourmet.com/pregnancy/cholesterol.shtml#.Ug1MIqzDbpy
4. http://www.heart.org/HEARTORG/Conditions/Cholesterol/AboutCholesterol/Good-vs-Bad-Cholesterol_UCM_305561_Article.jsp
Sursă imagine: Mankuta et al. - Lipids in Health and Disease, 2010 (http://www.lipidworld.com/content/9/1/58/figure/F1)
| < Anterior | Urmator > |
|---|
