Ingineria tisulara a aparut ca o alternativa promitatoare pentru reconstructia organelor sau tesuturilor alterate sau distruse in totalitate, care incearca sa elimine complicatiile associate transplantelor traditionale. Pentru repararea sau regenerarea tesutului alterat se utilizeaza substituenti tisulari care pot sustine functia tesutului lezat in timpul regenerarii si care se pot integra uneori in tesutul gazdei.
Paradigma ingineriei tisulare traditionale combina agenti bioactivi isolati cu celule isolate intr-o schela alcatuita din biomateriale. Este cunoscut faptul ca arhitectura acestui plan din biomateriale poate influenta profund reactia celulelor fata de structurile obtinute prin ingineria tisulara.
Polimerizarea Emulsiei de faza interna inalta (HIPE) ofera un control important al modului de realizare a morfologiei structurilor obtinute din biomateriale. HIPE poate fi cu usurinta modelata si introdusa in forme neregulate care sunt deseori necesare in reconstructia craniofaciala, in situ transformandu-se intr-o spuma rigida. Aceasta emulsie poate fi utilizata, astfel, pentru obtinerea unor structuri rigide, biodegradabile si care prezinta pori interconectati.
Ingineria tisulara aduce, deci, un avantaj important reconstructiei craniofaciale, structurile obtinute astfel fiind rigide, biodegradabile si usor de fabricat.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
