Autismul este o boala severa, care apare pentru prima data in copilarie. Autistii prezinta probleme de vorbire,in relatiile interpersonale si de imaginatie. Toti au serioase probleme in comunicare, iar unii sunt muti. Ei nu stabilesc relatii apropiate cu ceilalti, preferand sa ramana in lumea lor imaginara.
Se angajeaza in activitati repetitive, aratand o impotrivire pronuntata contra schimbarilor. Aproximativ doua treimi din cei suferinzi de autism sunt retardati mintal. Din motive inca necunoscute, cei mai multi sunt barbati.
Cauzele autismului raman o enigma, desi studiile pe gemeni arata ca factorul genetic joaca un rol evident. Totusi, factorul genetic nu este responsabil de cresterea impresionanta a incidentei bolii in doar cativa ani. Ca urmare, cercetatorii s-au indreptat asupra factorilor de mediu ca posibila explicatie. Cauzele luate in calcul ar fi antibioticele, virusurile, alergiile, sanse crescute ca parintii sa fi manifestat simptome slabe de autism, iar in ultimii ani, conform cercetarilor conduse de Cornell University, risc crescut la copii dependenti de televizor. Putine din aceste explicatii au fost investigate si toate raman doar speculatii.
Sunt vaccinurile problema?
La prima vedere, vaccinurile par sa fie cea mai plauzibila cauza a epidemiei. Simptomele apar pe la varsta de doi ani, la scurt timp dupa ce acestia sunt vacccinati. Intr-adevar, multi parinti sustin ca autismul a aparut dupa ce acestia au fost vaccinati pentru oreion, pojar si rubelola(vaccinul MMR) sau dupa vaccinurile cu thimerosal,un conservant care contine mercur.
Posibila legatura intre vaccinuri si autism a fost alimentata de o mult ascunsa investigatie asupra a 12 copii, publicata in 1998 de gastroenterologul Andrew Wakefield si colegii lui. Studiul releva ca simptomele de autism ieseau la iveala la scurt timp dupa vaccinarea cu MMR. Interesul publicului asupra legaturii dintre autism si vaccinuri a fost mai departe amplificat de cartea intitulata provocator “Evidence of Harm” (St.Martin’s Press,2005), scrisa de ziaristul investigator David Kirby, care a fost asociat intr-un segment din NBC’s Meet the Press.
Rezultatele studiilor americane, europene si japoneze demonstreaza ca desi rata vaccinarilor MMR a ramas constanta sau a scazut, rata autismului a crescut.
In plus, dupa ce guvernul danez a interzis administrarea vaccinurilor care contineau thimerosal, rata autismului a continuat sa creasca. Aceste studii si altele adunate de Institutul de Medicina sugereaza ca este o slaba evidentiere a faptului ca vaccinurile ar fi o cauza a autismului.
Schimbarea criteriilor
Facand lucrurile si mai confuze, exista ample motive pentru a ne intreba daca este o “epidemie” de autism. Vaccinurile pot fi ceea ce cercetatorii numesc “explicatia in cercetarea unui fenomen”. Dupa cum sustineau Morton Ann Gernsbacher si H.Hill Goldsmith de la Universitatea din Wisconsin-Madison si cercetatorul Michelle Dawson de la Universitatea din Montreal la o intrunire din 2005, este adesea trecuta cu vederea o explicatie alternativa pentru epidemie: schimbarea metodelor de diagnostic. In timp, criteriile de diagnosticare au slabit, fiind considerati autisti si cei cu simptome slabe de autism.
Intr-adevar, in 1980, versiunea manualului de diagnosticare al Asociatiei Americane de Psihiatrie (editia a III-a) cerea indivizilor sa indeplineasca 6 din 6 criterii pentru a fi diagnosticati cu autism. Mai tarziu, in 1994, editia a IV-a , care este si in prezent valabila, cerea indeplinirea a 6 din 12 criterii. Mai mult, desi editia a III-a continea numai doua diagnostice relevante in autism, editia a IV-a contine 5 asemenea diagnostice, printre care Sindromul Asperger.
Schimbarile juridice au jucat, de asemenea, un rol semnificativ. Gernsbacher si colegii ei, intr-un amendament la Individuals with Disabilities Education Act (IDEA), cereau scolilor regionale sa raporteze numarul exact de copii cu dizabilitati. IDEA a cauzat valuri de raportari de copii cu autism. Cu toate acestea, acest numar nu se bazeaza pe diagnosticari atente pe esantioane reprezentative de oameni. Ca urmare, carcetatorii care se bazau pe estimarile administrative, care veneau de la guvern, primite de la scoli, vor fi indusi in eroare in concluzionarea frecventei autismului.
Doua studii sprijina ipoteza ca autismul poate fi mai mult iluzoriu decat real. Mai intai, in 2002, psihiatrii Suniti Chakrabarti de la Child Development Center din Stafford, England, si psihiatrul Eric Fombonne de la McGill University au observat ca atunci cand cercetatorii mentin aceleasi criterii in diagnosticarea autismului, rata acestuia nu se schimba in timp.
Mai apoi, in 2006, un articol al psihologului Paul Shattuck de la Universitatea din Wisconsin-Madison sustineau ca desi rata autismului a crescut intre 1994-2003, rata retardatilor mental si a persoanelor cu dificultati de memorie a scazut. Este posibil ca numarul copiilor cu autism sa fie constant, dar diagnosicul sa fie diferit.
Este inca prea devreme sa excludem posibilitatea cresterii frecventei autismului, dar este putin probabil ca aceasta crestere sa fie asa rapida cum se sugereaza. Asa cum sociologul Marcello Truzzi de la Eastern Michigan University sustinea, “afirmatiile iesite din comun cer dovezi iesite din comun”... Sustinerea unei epidemii de autism este intr-adevar iesita din comun si inca dovezile lasa mult de dorit...
| < Anterior | Urmator > |
|---|
