Desi studiul actual a fost realizat pe soareci, rezultatele acestuia ar putea oferi noi sperante in tratamentul stresului cronic si al depresiilor, conform Dr.Eric Nestler, de la Universitatea din Dallas.
Studiile precedente au demonstrat faptul ca animale identice din punct de vedere genetic raspund diferit la factorii stresori, 30-40% dintre acestia nedezvoltand niciun simpton negativ.
Explicatia ar putea fi pusa pe seama unor perechi de molecule pe care neuronii le utilizeaza sa comunice intre ei, conform lui Vaishnav Krishnan, conducator al studiului.
Supusi stresului, soarecii cresc frecventa de descarcare a dopaminei, care in mod secundar determina eliberarea unui factor al sistemului nervos- BDNF (brain derived neurotrophic factor). Soarecii care nu raspund negativ la factorii stresori tin in frau eliberarea acestui factor printr-o expresie crescuta a unor molecule care previn eliberarea dopaminei.
Soarecii folositi pentru teste au fost astfel creati incat sa fie identici din punct de vedere genetic. Experimentul realizat a constat in expunerea lor in custi mai spatioase decat cele cu care erau obisnuiti, in prezenta altor animale de laborator, mai agresive. Unii dintre subiectii studiului s-au adaptat usor noilor conditii, pe cand altii, s-au retras si au fost speriati, chiar si la o luna dupa stabilirea in mediul nou.
Studiul realizat subliniaza faptul ca absenta stresului la anumite persoane nu este cauzata de o trasatura preexistenta, pasiva, de rezistenta la vulnerabilitate, ci consta intr-un proces cerebral activ de adaptare.
Pentru a descifra acest mecanism oamenii de stiinta au cercetat in detaliu doua regiuni cerebrale. aria ventrala a tegmentului (VTA) si nucleul accumbens (Nacc), zone ale creierului implicate in adaptarea la factori externi neprielnici.
Astfel ei au descoperit ca productia excesiva de BNDF are loc la soarecii vulnerabili in VTA, nu in NAcc. Totusi, la acest nivel din urma, ajung semnalele prin intermediul unor proteine din prima regiune mentionata. In cadrul experimentelor s-a demonstrat faptul ca administrarea unor substante care blocau aceste proteine semnal, faceau soarecii sensibili la stres, rezistenti.
Lipsa sensibilitatii unora dintre animalele folosite in experimente poate fi pusa pe o activitate foarte crescuta a canalelor ionice, in prezenta stimulilor noi, acestea permitand un influx masiv de potasiu, cu scaderea transmiterii impulsurilor electrice.
Rezultatele au fost publicate in numarul din octombrie al revistei Cell, si acestea ofera noi sperante persoanelor foarte emotive, care raspund intens la factorii stresori.
Totusi pana la dezvoltarea unor terapii in acest sens mai sunt studii de facut, avand in vedere ca pe langa efectele pozitive pe care se pare ca le are nivelul scazut de dopamina si BDNF intr-o anumita cerebrala, acesta cel mai probabil, afecteaza activitatea in alta regiune.
O alta parte a studiului a relevat faptul ca unele dintre animalele folosite in laborator, au o anumita variatie a genei responsabile de producerea BDNF, care conduce la o concentratie mai mica a acestei proteine, promovand astfel rezistenta soarecilor.
Oamenii de stiinta au examinat de asemenea si tesutul nervos al unor persoane decedate, cu istoric de depresie, cu cel al soarecilor vulnerabili la stres. Nu a fost mare mirarea cand s-a sesizat ca in ambele cazuri, nivelul de BDNF era mai mare decat mediu, realizand astfel si corelatia intre stres si depresie.
Urmeaza ca in continuarea sa se realizeze si alte studii care sa stabileasca cu exactitate mecanismul de actiune al BDNF, si cum ar putea fi aceasta proteina utilizata in terapiile posttraumatice.
www.nlm.nih.gov
www.medicinenet.com
www.sciencedaily.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
