Ritmurile circadiene sunt baza ciclului de 24 de ore care influenteaza diferite comportamente, incluzand somnul si mancatul, la toate oragnismele vii. La mamifere, reglarea circadiana este organizata ierarhic, intr-o serie de mai multe variabile oscilatorii.
In varful acestei ierarhii, nucleul suprachiasmatic, regiune a creierului care este reglatorul ritmic principal al organismului, integreaza informatia luminoasa primita de ochi si coordoneaza oscilatiile periferice in intregul organism.Prin examinarea efectelor genetice ale mutatiilor la nivelul celulelor sau tesuturilor, studiul a aratat ca mecanismele intercelulare sunt de fapt esentiale pentru functionarea ritmurilor circadiene.
"Studiul nostru dezvaluie cateva dintre mecanismele luate anterior in considerare pentru a sustine ritmul circadian," a spus Steve A. Kay, in al carui laborator a fost dusa munca de cercetare. "In principiu, cand celulele comunica in masa prin intermediul acestor interactii electrice sau neurochimice intens intrepatrunse, sistemul raspunde mai eficient."
Reteaua intercelulara a SNC, spune Kay, este necesara nu numai pentru a stabiliza oscilatorii in tesuturile periferice, dar si pentru a oferi un raspuns important la mutatiile genetice. De fapt, reteaua intercatiunilor unice pentru SNC poae compensa defectele genetice in genele Period (Per) si Cryptocrom (Cry) - genele ritmului - pentru pastrarea ritmului circadian. De fapt, defectele circadiene observate in oscilatorii mutanti au fost mult mai bine masurati la nivel de tesut si celula, prin observarea comportamentelor.
"Datorita capacitatii celulelor izolate de a functiona ca oscilatori autonomi, perceptia anterioara asupra mecanismelor reglarii ritmului circadian s-a oprit la ideea ca , studiind comportamentul, putem presupune ca acelasi lucru se intampla si in cazul unei celule izolate. Studiul nostru arata ca nu este cazul." spune Kay.
Lipsa interactiilor in tesuturile periferice poate fi un lucru adaptativ in majoritatea circumstantelor. In vivo, celulele SNC trebuie sa sincronizeze nu numai ciclul zi-noapte, ci trebuie sa se coordoneze ee intre ele pentru a coordona comportamentul circadian. Lipsa coordonarii poate permite oscilatorilor periferici sa anticipeze si sa raspunda rapid nu numai in cazul semnalelor transmise de SNC, dar si la semnalele fiziologice legate de comportament si hranire.
"Studiile viitoare ar trebui sa se aplece asupra impactului pe care aceste retele intercelulare il au." spune Kay. "Rezultatele noastre valideaza modelul bioritmului studiat anterior. Modelele noi trebuie sa integreze aceste fenotipuri celulare autonome."
www.news-medical.net
| < Anterior | Urmator > |
|---|
