Luni!De fapt ar fi trebuit sa spun:e iarasi luni.E ora 6.Trist,dar adevarat.Caldura mare.In curtea spitalului sta lumea la cozi infernale sa se interneze,de parca asta ar fi o moda in Romania.O asistenta blonda abia is misca pixul pe fisa,facandu-si timp din cand in cand sa tipe la cate un student intarziat din cauza aglomeratiei si care are nenorocul sa-i treaca prin fata usii.Nu trebuie sa faci vreodata imprudenta de a-i cere o cheie de la vestiar;regula e ca luni dimineata te poti schimba si pe hol.
Si urci,tot urci pe scari(liftul are probabilitatea de 1 la 1 miliard de a ajunge vreodata la parter).Netinand seama de dispneea de efort aparuta(sigur e fiziologica),ajungi sus.Ce noroc!Raportul de garda inca nu s-a terminat,deci profa nu o sa-ti atraga iar atentia,poate o sa te declare chiar un student precoce si interesat,confrom zicalei:afirmarea e calea spre ......a-ti fi ridicata statuie in fata facultatii.In salon e cald.E abia 8.Cand deschizi usa te loveste frontal o caldura insuportabila si o multitudine de glasuri si te gandesti ca ar trebui sa intram in Cartea Recordurilor la cei aproape 40 de studenti prezenti intr-un singur salon.Ce sa-i faci?!Romanii sunt cei mai tari la adaptare,iar aici e vorba de adaptarea la plecarea cadrelor didactice in Franta,Belgia si Anglia.In concluzie ,in salon domneste hipoxia.Un pacient cu diabet zaharat tip2 si cu prea mult lichid de ascita exclama retoric:iar au venit ashtia?!Studentii la medicina ,in numar mare,sunt un dusman de temut si generator de stres in anotimpul cald.
O doamna scrie poezii.Se pare ca solutia de glucoza administrata intravenos e stimulatoare a gandirii poetice.In sfarsit apare si profa,care a fost de garda asta noapte si,de aceea,te astepti sa auzi replica obisnuita:cat ma duc eu pana sus sa aduc radiografiile, va rog sa vorbiti cu domnu’.Si domnu’ plictisit de atata vorbit cu studentii,abia mormaie cateva cuvine.
Trecem la altcineva.E un domn la care cuvinte gen:hipertensiune arteriala,infarct anterior,accident vascular cerebral se amesteca cu istoria de mare pescar din tinerete.
Intre timp,entuziasmul studentesc dispare:2colegi citesc presa,pe un pat,2 se tot uita la ceas,1 se joaca cu stetoscopul,2 pleaca la fumat.E aemi letargie.Pe hol ,seful de serie se cearta iar cu lumea in ceea ce priveste datele examenelor.
In salonul vecin nu putem intra:iar vom declansa o criza la o astmatica.Ce pacat!Unii chiar si-ar fi dorit sa auda un ral ronflant sau sibilant nu numai pe casete.Apare profa cu radiografiile.Incearca cu greu sa ne scoata din starea combinata cu hipoxie si caldura.
Deodata se aude vocea profului.Se pare ca vine la vizita.Minunea se produce,toata lumea e drepti in fata patului,cu stetoscopul agatat de gat.Ma simt ca in armata.E uimitor ce poate face vocea unui om.Alarma falsa.Lumea se intoarce la vechile obiceiuri.E aproape 10.Profa ne intreaba trist:Cand vreti sa dati lucrare?Cineva intreaba vesel:Putem pleca?
Si......totul se termina.O mare de halate albe cu tot felul de carti xeroxate in mana si pixuri in buzunare pleaca.In salonul minuscul revine oxigenul si pacientii plecati la ecografie.
In statie apare autobuzul.Soferul intreaba:De unde veniti asa multi?.Cineva raspunde:de la scoala!Soferul insista:Ce scoala? Raspunsul e inevitabil:de la scoala de doctori.
Se lasa linistea.E luni seara.Maine o sa fie marti.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
