Hidrocelul este o maladie congenitala ce se caracterizeaza prin colectia de lichid la nivelul tunicii vaginale a testiculului, datorita neinchiderii complete a canalului peritoneo vaginal. Se asociaza in mod frecvent cu herniile inghinale, intrucat, existand comunicare cu cavitatea abdominala, portiuni din intestinul subtire pot trece prin canalul inghinal. Este unilateral, dar in 7-10% din cazuri, se poate manifesta la ambele testicule.
Intre lunile 3 si 7 de dezvoltare intrauterina, testiculul sufera procesul de descensus testis, in timpul caruia antreneaza structuri ale peretelui abdominal, precum si vase de sange, nervi si peritoneul parietal. Acest proces are loc de-a lungul canalului inghinal. Astfel, de pe peretele abdominal posterior, adiacent rinichilor, testiculele ajung in bursa scrotala. Legatura dintre peritoneul parietal si cel ramas in jurul testiculelor se numeste canal peritoneo - vaginal, iar in mod normal, peritoneul ramas pe testicul devine tunica vaginala, iar canalul peritoneo - parietal se inchide. Hidrocelul apare in situatia in care acest canal nu se inchide. La 80% din nou - nascutii de sex masculin, canalul peritoneo - vaginal persista in mod fiziologic, inchizandu-se dupa aproximativ 1 an.
Hidrocelul poate fi de 3 tipuri, si anume:
• comunicant (congenital)
• necomunicant
• hidrocel al funiculului spermatic
In primul caz, legatura dintre bursa scrotala si cavitatea peritoneala permite acumularea de lichid in scrot. Acest tip de hidrocel este in general mai voluminos seara si mai redus dimineata, deoarece fluidul se reintoarce in cavitatea abdominala in timpul noptii (datorita clinostatismului). Herniile inghinale indirecte sunt de obicei asociate cu acest tip de hidrocel.
In al doilea caz, fluidul nu “circula” intre scrot si abdomen, ci se acumuleaza la nivelul bursei scrotale. Mai ales dupa 40 de ani, barbatii pot dezvolta hidrocel in urma lezarii zonei respective, sau datorita unei infectii, acumuland lichid sau chiar sange. Totusi, majoritatea hidrocelurilor necomunicante apar fara vreo cauza anume.
Hidrocelul congenital se poate asocia si cu sindromul Ehlers-Danlos. Acesta reprezinta un grup de afectiuni ce se caracterizeaza printr-o descrestere in puterea de tensiune si integritate a pielii, articulatiilor si a altor tesuturi conjunctive.
Cel mai des, hidrocelul afecteaza barbati apartinand a doua grupuri de varsta, dar pot aparea oricand. Aproape 10% din copiii nascuti prematur prezinta hidrocel. Boala poate aparea si intre 2 si 5 ani, in urma inflamatiei testiculului sau a epididimului. Radioterapia folosita pentru tratarea cancerului de prostata, de exemplu, poate creste riscul formarii unui hidrocel.
Simptome
Principalul simptom al bolii este cresterea de volum a bursei scrotale, datorita acumularii de lichid. Desi nu provoaca duerere, poate duce la aparitia unei senzatii de disconfort.
Desi de obicei sunt maladii benigne, hidrocelurile pot fi semnul unei complicatii precum o tumora testiculara sau a unei infectii, iar daca un hidrocel se infecteaza, este necesara o interventie chirurgicala cat mai rapida.
Identificarea hidrocelului se realizeaza datorita transluciditatii: atunci cand o sursa de lumina trece printr-un hidrocel, are loc o iluminare puternica si astfel acesta se poate diagnostica. Totusi, nu este o caracteristica specifica hidrocelului, intrucat poate aparea si in prezenta altor afectiuni, precum herniile inghinale.
In ceea ce priveste tratamentul, exista 2 metode principale: aspiratia si hidrocelectomia.
Aspiratia consta in drenarea fluidului acumulat cu un ac, fiind cea mai des utilizata metoda, dar poate fi folosita si cand operatia ar fi prea riscanta. In unele cazuri, dupa procedura se introduc si medicamente, pentru a inchide canalul peritoneo - vaginal si astfel pentru a impiedica recidiva hidrocelului. Totusi, aceasta procedura creste riscul infectiei si hidrocelul poate chiar recidiva.
Hidrocelectomia este metoda chirurgicala prin care se urmareste indepartarea definitiva a hidrocelului, in cazul in care acesta a recidivat dupa aspiratie, sau pentru hidroceluri dureroase sau prea mari. Intai se realizeaza o incizie direct in scrot si se repara canalul peritoneo - vaginal. Apoi hidrocelul este indepartat, iar incizia este inchisa cu suturi.
Bibliografie:
curs embriologie Conf. univ. dr. G.Lupu
http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000518.htm
http://www.surgeryencyclopedia.com/Fi-La/Hydrocelectomy.html
http://www.urologychannel.com/hydrocele/index.shtml
http://emedicine.medscape.com/article/777386-overview
| < Anterior | Urmator > |
|---|
