Diverticulul Meckel reprezinta o reminescenta a canalului vitelin, ce se afla in comunicare cu partea terminala a ileonului. Apare sub forma unei “pungi”, ce prezinta toate cele 3 straturi ale peretelui intestinal. Este cea mai frecventa anomalie congenitala a intestinului subtire si apare la aproximativ 2% din populatie, simptomele manifestandu-se mai des la barbati decat la femei.
Desi malformatia a fost descoperita inca din 1598, ea a fost denumita dupa Johann Friedrich Meckel, cel care i-a descris originea embriologica in 1809.
Fiziopatologie
In timpul dezvoltarii embriologice, intestinul primitiv ramane in comunicare, in partea sa mijlocie, cu vezicula vitelina, prin intermediul canalului(ductului) vitelin. Vezicula vitelina se micsoreaza, pana dispare treptat, in saptamana a 7-a de sarcina, iar canalul vitelin se oblitereaza, se resoarbe si, in mod normal, dispare in totalitate. Dar, la 2% din populatie, obliterarea canalului nu are loc si astfel apar anomalii ale ductului vitelin, precum diverticulul Meckel.
Diverticulul Meckel este situat la nivelul ileonului distal, la 40-60 cm proximal de valvula ileocecala si are aproximativ 3 cm lungime. De obicei, varful sau este liber, dar poate fi si atasat de peretele abdominal anterior. Diverticulul primeste sange de la o ramura a arterei viteline, ce se termina la nivelul acestuia. In mod normal, structura epiteliului este identica cu a intestinului subtire, dar cateodata, o parte din acest epiteliu este similar cu cel regasit la nivelul stomacului. Acest lucru este important, deoarece secretia acida a epiteliului favorizeaza aparitia ulcerului peptic, care poate duce la sangerari neinsotite de dureri si/sau perforari ale peretelui intestinal. Pe langa tesutul de tip gastric, diverticulul Meckel mai poate prezenta tesut de tip pancreatic, jejunal sau chiar asemanator cu cel al glandelor Brunner.
Simptomatologie
In mod normal, aceasta anomalie este asimptomatica, dar, daca exista simptome, ele apar pana la varsta de 2 ani.
Principalul simptom este reprezentat de melena, neinsotita de dureri. Aparitia acesteia se datoreaza ulcerului produs de epiteliul de tip gastric de la nivelul diverticulului, ce determina hemoragii.
In general, simptomele aparute datorita diverticulului sunt sinonime, in mod virtual, cu prezenta unor complicatii. Acestea sunt rezultatul obstructiei, tesutului ectopic (ex, de tip gastric) sau al inflamatiei. Intr-un studiu realizat pe 830 de pacienti de varste diferite, complicatiile aparute erau hemoragia(32%), diverticulita(22%), fistula ombilicala(10%) si alte leziuni ombilicale(1%).
Diverticulita se poate manifesta prin dureri puternice si cateodata voma, ducand la confundarea acesteia cu apendicita. Totusi, diverticulul nu este predispus inflamarii la fel de mult ca si apendicele, deoarece prezinta o deschidere mai larga, putin tesut limfoid si autogolire de continut.
In cazuri mai rare, diverticulul Meckel poate dezvolta tumori sau neoplasme maligne, precum sarcom, adenocarcinom sau limfom Burkitt.
Daca diverticulul este asimptomatic, pacientul poate trai fara a sti de existenta acestuia, eventual descoperindu-l accidental, intr-o investigatie de rutina.
Tratament
Pentru diverticulul asimptomatic, nu este nevoie de tratament, dar daca acesta provoaca hemoragii, el trebuie inlaturat pe cale chirurgicala. In cazul in care este descoperit in cadrul unei alte interventii chirurgicale, de obicei este inlaturat pentru a preveni posibile complicatii.
Prezenta diverticulului se poate confirma prin executarea unei endoscopii sau a radiografiilor abdominale.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
