Coenzima Q10 (ubiquinona) a fost descoperita in 1957 de cercetatorul american F.L. Crane prin izolare din inima bovina. Interesul in utilizarea ei ca posibil tratament impotriva cancerului a aparut in anul 1961 cand s-a observat ca pacientii bolnavi de cancer aveau valori serice ale coenzimei Q10 mai mici decat limitele normale. In 1978, P. Mitchell a primit premiul Nobel pentru cercetarile si teoriile sale privind rolul coenzimei Q10 in lantul respirator mitocondrial.
Fiind liposolubila, absorbtia ei depinde de absorbtia lipidelor din hrana. In sange, coenzima Q10 este repartizata in VLDL, LDL (58%), HDL (26%) si un procent de 16% este asociat altor molecule de lipoproteine. Nivelurile ei sunt mai mari la barbati decat la femei.
Coenzima Q este indispensabila pentru functionarea mitocondriilor. In lizozomi, aportul permanent de protoni pentru mentinerea pH-ului acid optim pentru actiunea hidrolazelor este realizat de concentratiile crescute de coenzima Q10 din membrana lizozomala.
In forma redusa, coenzima Q este un antioxidant liposolubil foarte eficace. Prezinta similaritati structurale cu vitaminele E si K, insa coezima Q este cea mai lipofila si are forma radicalica cea mai stabila. Transformarile ei redox ii confera proprietatea de antioxidant cu rol in captarea radicalilor liberi. Are un rol important si in regenerarea alfa-tocoferolului, un alt antioxidant important in organism.
Coenzima Q10 este comercializata ca supliment alimentar, insa nu este aprobata de FDA (Food and Drugs Administration), nefiind considerata medicament. Q10 din suplimentele alimentare provine din frunzele de tutun sau din fermentarea sfeclei sau trestiei de zahar.
Nu exista, insa, dovezi stiintifice care sa arate ca administrarea de suplimente cu Q10 influenteaza durata sau calitatea vietii. Totusi, coenzima este utilizata in encefalomiopatii mitocondriale, in afectiuni cardiovasculare, parodontoza sau cancer, dovedindu-se efectele benefice ale acesteia in intarirea sistemului imunitar si cresterea rezistentei la infectii.
Coenzima Q10 poate fi incompatibila cu alte medicamente. Nu a fost testata in combinatie cu chimioterapice pentru a se observa daca este o combinatie sigura sau eficienta.
Studii clinice au aratat ca Q10 protejeaza inima de efectele secundare ale doxorubicin si daunorubicin (medicamente anticanceroase).
Alte studii clinice au aratat ca aceasta interactioneaza cu medicamente precum diltiazem, metoprolol, enalapril sau nitroglicerina, constatandu-se intensificarea efectelor acestora si permitand administrarea la doze mai mici cu acelasi efect terapeutic, insa sunt necesare mai multe cercetari pentru a verifica aceste ipoteze.De asemenea, s-a constatat scaderea efectului timololului, beta-blocant utilizat in tratamentul glaucomului.
Alte medicamente precum statinele, antidepresivele triciclice(amitriptilin, imipramin sau doxepin) sau alte beta-blocante precum atenolol, propranolol, labetalol pot scadea nivelul coenzimei in organism.
Coenzima Q10 este sintetizata in mod normal de catre organism, fiind considerata o substanta vitamin-like. Se gaseste in cantitati mari in carne si peste si in soia, nuci, migdale, arahide. Nu se stie, insa, in ce masura aportul alimentar contribuie la cresterea nivelului sau tisular.
Se asteapta ca studiile urmatoare sa elucideze rolul coenzimei Q10 in terapia diverselor afectiuni.
Mitrea, N- Vitaminele in procesele metabolice, Ed.Didactica si Pedaogica, Bucuresti, 2008 Hargreaves, I.P.- The effect of HMG-CoA reductase inhibitors on coenzyme Q10:possible biochemical/chemical implications Hargreaves, I.P- Ubiquinone: cholesterol's reclusive cousinwww.cancer.gov/cancertopics/pdq/cam/coenzymeQ10/Patientwww.umm.edu/altmed/articles/coenzyme-q10-000295.htm
| < Anterior | Urmator > |
|---|
