Bioetica reprezintă o încercare de reflecţie sistematică asupra tuturor intervenţiilor omului asupra fiinţelor vii. Principalul ei obiectiv este identificarea valorilor şi normelor care guvernează acţiunea omului, intervenţiile ştiinţei şi tehnologiei asupra vieţii şi biosferei.
Cunoscutul hematolog francez Jean Bernard explica existenţa în medicină a două mari revoluţii - revoluţia terapeutică (odată cu descoperirea sulfamidelor în 1922 şi a penicilinei în 1928) şi cea biologică (recentă, începând cu descoperirea codului genetic şi definind medicina genomică, plecând de la descoperirea legilor care guvernează formarea vieţii). Aceste descoperiri au provocat o altă revoluţie în concepţiile despre viaţă şi om, bioetica , definită nu doar o dată ca ”ştiinţă a supravieţuirii”, fiind unealta care trebuie să ne ajute în rezolvarea problemelor de ordin etic şi moral cu care ne putem confrunta odată cu apariţia noului.
Trebuie deci avut în vedere faptul că pe măsură ce medicina devine mai puternică şi eficace, normele de protecţie (inclusiv consimţământul informat) a individului ar trebui să fie mai riguroase şi ar trebui să fie cunoscute temeinic.
În acest sens, vineri, 25 ianuarie 2008, Centrul de Învăţământ ”Jacques Monod” al INCDMI Cantacuzino din Bucureşti a găzduit dezbaterea cu tema ”Consimţământul informat - aspecte bioetice şi legislative, relevante pentru activităţile de cercetare” organizat de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică în colaborare cu INCDMI Cantacuzino.
Într-o atmosferă destul de sobră, de activitate ştiinţifică, dar în acelaţi timp caldă şi colegială, participanţii cu lucrări la această dezbatere au prezentat aspectele legislative ale consimţământului informat, aspectele bioetice ale consimţământului informat în diferitele arii ale medicinii şi cercetării (genetice, medicale, chirurgicale), consimţământul informat al unor grupuri aparte de persoane (persoane sănătoase sau persoane vulnerabile), problemele etice ridicate de nerespectarea dreptului la informaţie al pacientului sau participantului la studiu.
Participanţii, într-un număr nu prea mare dar suficient cât să facă plină la un moment dat sala Centrului de Învăţământ ”Jacques Monod”, s-au bucurat de prezenţa unor personalităţi în domeniile bioetică, sănătate, genetică, chirurgie vasculară, recuperare medicală din Bucureşti, Cluj şi Timişoara: dr. Mircea Panait, preşedintele Comisiei de Bioetică INCDMI Cantacuzino; Ioana Ispas, consilier bioetică, genomică, sănătate ANCS; prof. dr. Constantin Bogdan, preşedintele Comitet de Bioetică UNESCO; prof. dr. Adriana Sarah Nica, spitalul Filantropia, Bucureşti; prof. dr. Maria Puiu, U.M.F. Timişoara; prof. dr. Anca Maria Buzoianu şi conf. Dr. A. Mironiuc, U.M.F. Cluj Napoca.
Consfătuirea s-a desfăşurat după următorul program, uşor modificat faţă de cel trimis de organizatori:
• Aspecte legislative ale consimţământului informat – dr. Mircea Panait
• Consimţământul informat – aspecte bioetice – Ioana Ispas
• Consimţământul informat în cazul subiecţilor umani sănătoşi – prof. dr. Anca Maria Buzoianu
• Consimţământul informat în cazul persoanelor vulnerabile (copii, vârstnici, persoane lipsite de consimţământ) – prof. dr. Constantin Bogdan
• Consimţământul informat –particularităţi în cazul testării genetice – prof. dr. Maria Puiu
• Consideraţii bioetice în chirurgia vasculară – conf. Dr. A. Mironiuc, B. Stancu, A. Avram, U.M.F. Cluj
Scopul dezbaterii a fost clarificarea legislaţiei şi mai ales găsirea unor soluţii pentru asigurarea aplicării legislaţiei cu privire la consimţământul informat şi, în acelaşi timp, întrebarea ridicată asupra necesităţii introducerii unor formulare tip, care bineînţeles să conţină şi consimţamântul informat al participantului la studiu, pentru fiecare investigaţie în parte.
Încă de la prima prezentare, dr. Mircea Panait, preşedintele Comisiei de Bioetică INCMDI Cantacuzino, a făcut cunoscută audienţei legislaţia referitoare la protecţia drepturilor şi demnităţii umane în Uniunea Europeană şi România.
Convenţiile europene cu referire la drepturile omului sunt Convenţia privind Drepturile Omului şi Biomedicină – Oviedo, 4.04.1997 (ETS nr.164), Protocolul adiţional în legătură cu interzicerea clonării umane – Paris, 12.01.1998 (ETS nr.168), Protocolul adiţional în legătură cu transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană – Strasbourg, 24.01.2002 (ETS nr.186), Protocolul adiţional în legătură cu cercetarea biomedicală – 25.01.2005 (ETS nr.195).
Punctul de plecare al acestor convenţii şi protocoale este că interesele omului trebuie să primeze în faţa intereselor ştiinţei şi ale societăţii.
Legislaţia română cuprinde următoarele reglementări: Legea nr.46/2003 în legătură cu drepturile pacientului, Legea nr. 24/2004 în legătură cu aprobarea O.U.G nr.96/2003 despre protecţia maternă la locul de muncă, Legea nr.130/1999 privind măsurile de protecţie a persoanelor lucrătoare, Legea nr.53/1992 cu privire la protecţia specială a persoanelor cu handicap, Hotărârea de Guvern nr.47/2003 despre aprobarea statutului Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Legea nr. 677/2001 în legătură cu procesarea şi libera circulaţie a datelor personale şi Legea nr.349/2002 privind prevenţia şi lupta contra produselor comerciale din tutun.
Celelalte lucrări expuse în cadrul consfătuirii au cuprins problemele bioetice ridicate de consimţământul informat în diferite ramuri ale medicinii şi cercetării – recuperare medicală, genetică, chirurgie vasculară. Participantul la studii, indiferent dacă este sănătos sau bolnav şi indiferent de ramura medicinii în care se realizează cercetarea, are drepturi în privinţa consimţământului informat, explicate de toţi cei prezenţi cu lucrări la consfătuire: în primul rând dreptul la informaţie (incluzând aici corecta informare de către medic a participantului în privinţa riscurilor, beneficiilor, responsabilităţilor, alternativelor, cheltuielilor, recompensei; voluntariatul participantului precum şi posibilitatea de a se retrage necondiţionat în orice moment al studiului fără a suferi vreun prejudiciu), dreptul la confidenţialitate, etc.
Foarte interesantă a fost prezentarea d-nei Ioana Ispas, consilier pe probleme de bioetică, genomică şi sănătate la ANCS – ”Consimţământul informat în activităţile de cercetare – aspecte bioetice”. Dânsa a expus prevederile privind etica în Programul Cadru 7 în speranţa apariţiei cât mai multor propuneri de proiecte din partea cercetătorilor români.
Printre discuţiile stârnite în jurul lucrărilor prezentate s-a ridicat problema atenţiei în alegerea termenilor folosiţi pentru a denumi anumite grupe de persoane (de exemplu, s-a propus termenul de participant la un studiu de caz în loc de ”subiect”, termenul utilizat în mod curent).
Aş dori să amintesc prezentarea prof. dr. Constantin Bogdan, preşedintele Comisiei de Bioetică UNESCO – ”Consimţământul informat în cazul persoanelor vulnerabile”. Dintre categoriile de persoanele care sunt considerate vulnerabile amintim pacienţii incurabili, persoanele cu disabilităţi mentale, cu dependenţă materială şi/sau socială, vârstnicii instituţionalizaţi, copiii orfani, deţinuţii etc. Din păcate, drepturile omului au fost încălcate în mod repetat în cazul acestor persoane, iar dl. prof. dr. Constantin Bogdan a exemplificat din propria experienţă nerespectări grave ale consimţământului informat la aceste categorii sociale.
În concluzie, întâlnirea a fost un succes, în sensul că s-a exprimat existenţa unei probleme (problema încălcării consimţământului informat al participanţilor la studii), la care într-un viitor cât mai scurt să sperăm că se vor găsi soluţii.
Voi încheia cu principiile fundamentale ale eticii vieţii, expuse de conf. Dr. A. Mironiuc, U.M.F. Cluj: să faci bine, să respecţi demnitatea umană şi pe cea a participanţilor la experiment, principiul justiţiei (repartiţia justă a resurselor, beneficiilor şi riscurilor) şi, cea mai importantă, care trebuie să primeze şi, în primul rând, nu avem voie s-o uităm niciodată: PRIMUM NON NOCERE – în primul rând să nu facem rău pacientului…
Medic rezident genetician
| < Anterior | Urmator > |
|---|
