Daca ai fost vreodata printr-un spital sau daca ai rasfoit cartea de telefoane sa cauti numarul vreunui doctor, cu siguranta ai vazut imaginea caduceului reprezentat prin doi serpi incolaciti in jurul unui baston inaripat. Acesta este simbolul atribuit uneori medicinei, mai ales in America de Nord, de mai bine de 100 de ani. Caduceul, in Antichitate, reprezenta planeta Mercur, iar in iconografia romana se gasea in mana stanga a zeului Hermes (zeul roman Mercur).
Prima atestare documentara a introducerii caduceului in sfera medicala este legata de tipograful elvetian Johann Frobenius (1460-1527) si ulterior de doctorul regelui Henric al VIII-lea.
In secolul XIX, un editor medical foloseste simbolul pe textele sale (pentru ca Hermes era zeul mesagerilor si de aici, al transmiterii informatiilor) si astfel incepe asocierea dintre caduceu si medicina, asociere intarita de utilizarea semnului de catre corpul armatei americane in timpul primului razboi mondial. Un simbol, initial reprezentativ pentru intelepciune, elocventa si comunicare, devine astfel un logo pentru domeniul medical.
In istoria caduceului descoperim critici la adresa simbolului, deoarece Hermes este zeul care conduce mortii in lumea tenebrelor si care nu e asociat doar cu bunastarea si comertul, el fiind si patronul hotilor. Unii medici, nevrand ca imaginea meseriei lor sa fie asociata cu inselatoria si moartea, sugereaza reintoarcea la simbolul traditional al bastonului lui Esculap, reprezentat de un singur şarpe incolacit in jurul unei ramuri de chiparos.
Povestea lui Esculap si asocierea cu Hermes incep sa faca istoria celor doua simboluri inrudite destul de interesanta. Conform mitului grecesc, zeul Apollo, intr-un acces de gelozie, o ucide pe iubita sa infidela, Coronis. Cand afla ca ea era insarcinata cu fiul sau, il roaga pe Hermes sa-i aduca copilul pe lume din trupul intins pe rug al lui Coronis.
Esculap este initiat in tainele medicinei si vindecarii de catre inteleptul centaur Chiron (tatal sau Apollo fiind zeul sanatatii) si devine atat de priceput, incat readuce mortii la viata; iar in timp devine zeul medicinei. Zeus, simtind nemurirea zeilor atacata, il omoara pe Esculap, care la dorinta lui Apollo ajunge in constelatia Ophiuchus, purtatorul de serpi.
Hipocrate, tatal medicinei occidentale, a fost membru al celei de-a 20-a generatii a cultului lui Esculap.
Bastonul si sarpele se pare ca au fost simboluri separate, dar care s-au reunit la un moment dat sub forma unui simbol unic, cel pe care il cunoastem, sub haina cultului lui Esculap.
Semnificatia sarpelui a fost interpretata in multe feluri; schimbarea pielii este corelata cu reintinerirea, in timp ce alta interpretare sugereaza natura duala a meseriei de medic, care se confrunta cu viata si cu moartea, cu boala si sanatatea. Ambiguitatea sarpelui ca simbol si contradictiile pe care le reprezinta, reflecta ambiguitatea folosirii medicamentelor, care pot fie ajuta, fie dauna. (pharmakon, in greaca veche insemnand « medicament », « leac », « otrava »). Bastonul accentueaza ideea invierii si a vindecarii si pe de alta parte este privit ca un bat umblator, asociat cu doctorii calatori.
In Bibile apare acelasi simbol, cand serpii veninosi ii amenintau pe evrei si Dumnezeu ii porunceste lui Moise sa plamadeasca un sarpe de arama, pe care sa-l puna pe un stalp, astfel ca toti cei care vor fi muscati de sarpe, sa priveasca sarpele de arama pentru a se vindeca.
O alta probabila origine a acestui simbol se regaseste in Antichitate, cand infectia cu viermele de guineea ( « dragonul de Medina ») era frecvent intalnita. Doctorii o tratau printr-o mica incizie a pielii pacientului, pe traiectoria pe care inainta viermele, astfel incat acesta era indepartat cu ajutorul unui bat.
Faptul ca Hermes a ajutat la nasterea lui Esculap nu explica in totalitate cum zeul curier a ajuns sa fie asociat cu simbolul medicinei. O alta posibila legatura apare in secolul VII d.Hr, cand zeul Hermes este asociat cu alchimia. Alchimistii erau considerati fii ai lui Hermes, numiti hermeticieni, “practicieni ai artelor hermetice”. La final de secol VI, studiul alchimiei includea nu numai medicina, farmacia dar si chimia si metalurgia.
...dar ca toate simbolurile Antichitatii – indiferent daca semnificatia lor a dainuit nealterata sau nu in timp – posibilul adevar este pe departe mult mai complex, si pentru a-l explora este nevoie a patrunde in spatiul interstitial unde folclorul, religia, mitul si stiinta isi pierd granitele.
| < Anterior | Urmator > |
|---|
