Apa si sarurile reprezinta niste actori foarte importanti in chimia vietii. Viata in general, oriunde ar aparea, depinde de acesti doi factori. Iar in 2003 Academia Regala Suedeza a Stiintelor a acordat, in cadrul ceremoniei de decernare a premiilor Nobel, premiul Nobel pentru Chimie pentru descoperirea rolului crucial jucat de canalele ionice si de canalele de apa – aquaporinele – in mentinerea vietii celulelor de orice fel.
Pana in 1986 se credea ca apa serveste doar ca vehicul pentru alti compusi chimici, structura membranei celulare nepermitand apei in stare libera sa strabata bariere alcatuite din fosfolipide. Canalele pentru apa sunt proteine care transporta apa cu viteza foarte mare, de acest mecanism depinzand procesele fundamentale ale vietii, la toate organismele vii. In 1986 prof. Benga a descoperit aceste canale, aquaporinele, si a publicat articole referitoare la descoperirea sa. Lucrarea sa a reusit sa treaca de Cortina de Fier si a fost publicata in revista "Biochemistry", din SUA.
"Jurnalul european de biologie celulara" a publicat articolul semnat de Benga si colaboratorii sai in acelasi an, alte cateva reviste reluandu-l pana in 1988 insa recunoasterea internationala nu a venit. Sau a venit prea tarziu...
Chiar prof. Benga declara privitor la aceasta descoperire : « Dacă se face o comparaţie cu descoperirea Noii Lumi a Americii, primul om care a "văzut" o parte, într-adevăr foarte mică a Noului Pământ a fost Columb; mai târziu, alţii, inclusiv Amerigo Vespucci (de la care derivă numele), "au văzut" mai bine o parte mai mare a noului Continent şi în anii următori mulţi exploratori au descoperit complexitatea Americilor! »
Controversa privind acest premiu a provocat adevarate scandaluri, intre castigatori, Peter Agre si Roderick MacKinnon si romanul Gheorghe Benga, profesor la Universitatea de Medicina si Farmacie “Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca. Desi decizia Academiei in acordarea premiului Nobel a fost probabil gresita, documentele, numeroasele articole scrise inca din 1986 raman ca dovada a impresionantei munci depuse de echipa dr. Benga si a rezultatelor sale.
Cel mai important lucru, in mijlocul dezbaterilor, trebuie sa fie retinerea iluitorului rol al aquaporinelor, descoperire care, indiferent de autorul sau, va influenta viitorul practicii medicale in intreaga lume. Aquaporinele au rolul de a transporta apa din interiorul celulei in exterior si invers, importanta descoperirii profesorului Benga si a echipei sale fiind covarsitoare, ea contribuind efectiv la aflarea mecanismelor cauzelor producerii unor numeroase boli, la gasirea unor tratamente adecvate in maladii cardiovasculare, renale, diabet, ateroscleroza, afectiuni parazitare si infectioase.
Prof. dr. Gheorghe Benga, nascut pe 26 ianuarie 1944, este in prezent profesor si sef al Catedrei de Biologie Celulara si Moleculara a Facultatii de Medicina, Cluj-Napoca.
A urmat cursurile Facultatii de Medicina din Cluj, pe care a absolvit-o in 1967, dar si cursurile Facultatii de Chimie (1972).
In 1973 isi definitiveaza deja doctoratul, in domeniul Biochimiei medicale si incepe lucrul la cele mai importante proiecte din cariera sa. Devine medic primar in 1997 in domeniul Geneticii Medicale si a Patologiei Medicale iar in 2001 este ales ca membru cu drepturi depline al Academiei Romane.Printre numeroasele sale distinctii se numara si acordarea titlului Doctor Honoris Causa de catre Universitatea de Medicina si Farmacie « Carol Davila », Bucuresti, in 2004. Este primul roman ce primeste aceasta inalta distinctie, pentru descoperirea, in 1986, a canalelor pentru apa din structura membranei celulare.
Urmeaza mai apoi acordarea aceluiasi titlu, de Doctor Honoris Causa de catre Universitatea de Medicina si Farmacie „Grigore T. Popa” din Iasi si de catre Universitatea de Medicina si Farmacie „Victor Babes” din Timisoara.
Prof. Benga isi definitiveaza formarea profesionala prin stagii in strainatate, in calitate de cercetator, in Marea Britanie, Olanda, Australia, Franta si Japonia.
Intreprinde studii importante in domeniul structurii membranelor celulare, a bazelor moleculare, semnificatiei fiziologice si implicatiilor patologice ale permeabilitatii pentru apa a hematiilor, obtinand granturi internatinale pentru a-si putea continua munca.
Prof. Acad. Nicolae Cajal (presedintele Sectiunii de Medicina a Academiei Romane) declara in 1991 despre prof. Benga si munca sa: „Sunt impresionat de realizarile colegului nostru dr. Benga, de entuziasmul lui, de organizarea laboratoarelor si il felicit cu sincera admiratie si ii doresc multe succese de care sunt sigur ca sunt binemeritate”.
Pe langa distinctiile primite de-a lungul anilor, prof. Benga este si presendintele Filialei Cluj a Societatii Romane de Biologie Celulara, vicepresedinte al Societatii Romano-Americane de Medicina de Laborator si Life Member a American Association for the Promotion of Science, profesor asociat la mai multe universitati din America, Marea Britanie si Japonia, precum si membru al unor organizatii stiintifice internationale.
Lista colaborarilor sale cu cercetatori internationali e impresionanta, dr. Benga fiind autorul a peste 20 de carti, monografii si ghiduri de laborator si peste 450 de articole aparute in jurnale cu acreditare internationala – Biochemistry, Journal of Biological Chemistry, Cell Biology International numarandu-se in lunga lista a acestor jurnale.
George Emil Palade, intr-o prezentare de la conferinta internationala „Romania si Romanii in Stiinta Contemporana”, din 1994, amintea ca „indiferent de realizarile diasporei, cercetatorii care au venit sau au ramas in Romania si au lucrat cu sau fara ajutorul Guvernului Romaniei, cum e cazul dr. Gheorghe Benga si al altora, merita o apreciere deosebita. Ei au mentinut viu spiritul cercetarii biomedicale in Romania”.
Cuprinzand toate activitatile, meritele si succesele prof. Benga, putem spune doar ca acest stralucit profesor isi merita cu prisosinta locul printre personalitatile medicale de varf din Romania si probabil din lume si asteptam rezultatul altor studii, poate de data aceasta recunoscute si apreciate la adevarata lor valoare.
Bibliografie
1. Gheorghe Benga
2. CV-ul prof. Benga
3. Ciudateniile Premiului Nobel, Gh. Bratescu
4. The Nobel Prize in Chemistry 2003
5. Chemical channels
6. Prioritati românesti, Gheorghe Benga
7. Profesorul Gheorghe Benga
8. Medicii romani lupta cu nedreptatile Comitetului Nobel
9. Prof. Dr. Gheorghe Benga
| < Anterior | Urmator > |
|---|
