MedicalStudent.ro

Friday
Mar 29th
Text size
  • Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Home Editorial Personalitati NICOLAE CONSTANTIN PAULESCU

NICOLAE CONSTANTIN PAULESCU

Evaluare articol: / 45
Cel mai slabCel mai bun 

Nicolae PaulescuIn ziua de 30 octombrie (8 noiembrie) 1869 se naste la Bucuresti Nicolae C. Paulescu, fiul negustorului Costache Paulescu, de 41 de ani, si al Mariei Paulescu, de 24 de ani. El este primul din cei 4 copii ai familiei.

In 1880, Nicolae C. Paulescu termina clasele elementare ( urmate la “Scoala primara de baieti nr.1, Culoarea de Galben”) si se inscrie la “Gimnaziul Mihai Bravul” (astazi Colegiul National “Mihai Viteazul”), pe care il va absolvi in 1888.

Din anii liceului el dovedeste o inclinatie deosebita atat pentru stiintele naturale, pentru fizica si chimie, cat si pentru limbile straine, clasice si moderne.

Nicolae Paulescu urmeaza cu stralucire cursurile Facultatii de Medicina din Paris intre 1888-1891. La incheierea lor devine, prin concurs, extern al spitalului parizian “Hôtel-Dieu”, avandu-l ca sef pe Étienne Lancereaux (1829-1910), cel mai mare clinician si anatomo-patolog al epocii, de care se va apropia, devenindu-i prieten si colaborator. In 1897 obtine titlul de Doctor in Medicina cu teza “Recherches sur la structure de la rate” (“Cercetari asupra structurii splinei”). A lucrat in spitalele din Paris, mai intai ca extern (1891-1894), apoi ca intern (1894-1897) si ca medic secundar la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours (1897-1900). In cursul acestor ani ajunge de asemenea secretar de redactie la “Journal de Médicine Interne”.

Se desavarseste profesional urmand cursurile de chimie biologica si fiziologie generala la Facultatea de Stiinte din Paris. Obtine in 1899 titlul de Doctor in Stiinte cu lucrarile “Cercetari experimentale asupra modificarilor ritmului miscariilor respiratorii si cardiace sub influenta diverselor pozitii ale corpului” si “Cauzele determinante si mecanismul mortii rapide consecutive trecerii de la pozitia orizontala la cea verticala”. In anul 1901, obtine la Universitatea din Paris al doilea doctorat in stiinte, cu tema “Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante” (“Studiu comparativ asupra actiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii”). In aceasta perioada savantul isi continua activitatea publicistica in limba franceza, publicand “Recherches sur la coagulabilité du sang hépatique”, in Archives de Physiologie.

Dupa ce refuza o oferta din Elvetia (o catedra la Facultatea de Medicina din Fribourg), in 1900 se reintoarce in tara si este numit professor de Fiziologie la Facultatea de Medicina si director al clinicii de medicina interna de la spitalul “St. Vincent de Paul”, din Bucuresti. Trei ani mai tarziu, apare la Paris, Lancereaux et Paulesco, Traité de Médicine. I. Nosologie,care a devenit unul dintre cele mai apreciate tratate de medicina ale epocii, in ciuda imposibilitatii de a fi definitivat.

In anul 1904 apare in revista “Spitalul”, prima sa lucrare publicata in limba romana, “Despre stil in fiziologie”. In acelasi an, incepe in “Convorbiri literare” si “Spitalul” o polemica stiintifica de lunga durata cu N. Leon si D. Voinov, sustinandu-si cu argumente solide pozitia antidarwinista.

Anul urmator tine cele trei lectii faimoase “Finalitatea in biologie”, “Materialismul”, “Suflet si Dumnezeu”, care vor alcatui lucrarea “Notiunile “suflet” si “Dumnezeu” in fiziologie”. Trei ani mai tarziu Paulescu starneste valva internationala prin publicarea lucrarii sale L’Hypophyse du Cerveau. Physiologie. Recherches expérimentales, la Paris.

Nicolae Paulescu a desfasurat o remarcabila activitate de cercetare stiintifica in domeniul fiziologiei, privind in special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului in asimilatia nutritiva, coagularea sangelui, mecansimul mortii subite si altele.

In 1906 savantul roman a elaborat o metoda originala de extirpare a hipofizei la caine pe cale trans-temporala, care ulterior a fost aplicata in chirurgia hipofizei la om.

Continuand studiile lui Lancereaux legate de secretiile pancreatice, in 1916 Paulescu obtine experimental scaderea valorilor glicemiei si disparitia glicozuriei, exclamand: “Tratamentul diabetului este gasit!”. Fapt ce cativa ani mai tarziu va fi confirmat, fara insa a i se recunoaste adevaratele merite descoperitorului.

In sesiunea din 23 iulie 1921 a Societatii de Biologie, Nicolae Paulescu prezinta in patru comunicari rezultatele cercetarilor sale privind actiunea extractului pancreatic in cazurile de diabet. Aceste comunicari au fost publicate in “Comptes rendues des séances de la Société de Biologie et de ses filiales” , Paris. Paulescu publica descoperirea principiului activ antidiabetic din pancreas, pe care il denumeste pancreina (obtinuta in urma experimentelor pe caine) , si in revista de specialitate din Belgia, “Archives Internationales de Physiologie”, intr-un articol aparut la 31 august 1921: “Recherches sur le role du pancreas dans l’assimilation nutritive”. Din nefericire pentru Paulescu si pentru intreaga istorie medicala a poporului roman, la nici 10 luni de la publicarea articolelor sale, cercetatorii canadieni Fr. Grant Banting si Ch. Herbert Best anunta descoperirea insulinei (noua denumire data principiului activ extras din pancreas).

In 1923, premiul Nobel pentru fiziologie si medicina a fost acordat celor doi canadieni.
Imaginea omului de stiinta Nicolae Paulescu a fost umbrita de opiniile sale ideologice de extrema dreapta, exprimate in numeroase scrieri, ca “Spitalul, coranul, talmudul, cahalul si francmasoneria” si in articole cu titluri provocatoare precum “Complotul iudeo-masonic impotriva natiunii romane”. Din pricina atitudinii sale politice, savantul nu s-a putut bucura de recunoasterea adevaratei valori a activitatii sale.

Din pacate ultima perioada a vietii sale nu mai este dedicata cercetarii medicale, Paulescu fiind implicat in diverse scandaluri politice, fiind acuzat de anti-semitism si fiind considerat unul dintre fondatorii Ligii Apararii National Crestine-precursoare a miscarii legionare. Desi si astazi oamenii judeca marele savant din perspective teoriilor sale privitoare la evrei, acest fapt nu ar trebui acceptat atat timp cat aceste persoane il desconsidera pe omul de stiinta.

In 1931 Paulescu sufera o operatie ce parea a fi reusita, insa in scurt timp starea sa incepe sa se inrautateasca. La 19 iulie cancerul rapune pe unul dintre cei mai mari savanti romani. Un fost student al sau ii compune un emotionant necrolog “De o probitate exemplara in lucrariile lui stiintifice, de o corectitudine dusa pana la extreme in raporturile lui cu studentii, [..] Prof. Paulescu a atins uneori

Genialitatea”(“Profesorul Dr. N. Paulescu”,in Bucuresti medical, august 1931).
Nicolae Paulescu a condus Catedra de Fiziologie a Facultatii de Medicina din Bucuresti in perioada 11 februarie1905-19 iulie 1931.

In 1969, Comitetul Nobel recunoaste meritele si prioritatea lui Nicolae Paulescu in descoperirea tratamentului antidiabetic. Aceasta actiune are loc in urma campaniei internationale de restabilire a adevarului initiata de fiziologul scotian Ian Murray. A.W.K. Tisselius, directorul Institutului Nobel, deplange situatia din 1923, dar- conform statutelor Comitetului-exclude posibilitatea unei reparatii oficiale, exprimandu-si doar speranta ca opera savantului roman va fi elogiata cum se cuvine de forurile stiintifice internationale. Cu ocazia implinirii a 50 de ani de descoperirea insulinei forurile au recunoscut unanim meriturile lui Paulescu.

Memoria marelui savant roman a fost insa patata, chiar si la multi ani de la decesul sau. In 2003, la spitalul Hôtel-Dieu din Paris, unde Paulescu a lucrat alaturi de Lancereaux, urma sa fie dezvelita o placa comemorativa si un bust al savantului. De asemenea era prevazuta o ceremonie de decernare a unui premiu international care sa-i poarte numele. Aceste evenimente au fost insa anulate in urma unui articol aparut in publicatia Le Monde, in care se atragea atentia asupra antisemitismului profesorului Paulescu, care nu ar merita omagiere. Academicianul Nicolae Cajal, presedinte al Comunitatii Evreiesti din Romania la acel moment, a declarat ca indiferent de opiniile pe care savantul le-a avut, contributia lui la stiinta ar trebui apreciata cum se cuvine, “Romania trebuie sa se mandreasca ca a avut un om ca Paulescu in cercetarea medicala romaneasca si a facut un pas mare inainte prin ce a facut el”.


Publicat de :
Coclitu Catalina
Puncte: 346
 

Comentarii (0)

Subscribe to this comment's feed

Scrie comentariu

smaller | bigger
security image
Scrie caracterele din imagine

busy
 
Banner
Banner

Anunturi Google

Personalitati

 

Prima femeie neurochirurg – istoria unei vieţi citite în mâini delicate si puternice

„Toată viaţa am fost numai pe fugă, nu ştiu să merg aşa...”- astfel debuta fieca...

 

Victor Babes

La 19 octombrie 1926, la Bucuresti, s-a stins unul dintre cei mai mari savanti romani, Vic...

 

Thoma Ionescu

Asadar, Thoma Ionescu(1860-1926) fost profesor – lector de anatomie al facultatii de med...

 

Mina Minovici

Intors in tara, a inaugurat in 1892, cu mari eforturi, un instituit medico-legal care ulte...

 

Dimitrie Bagdasar si dragostea pentru Neurochirurgie

‘Dr. Sofia Ionescu isi aminteste scena finala, a despartirii. Era la inceputul verii lui...
Diploma excelenta
We comply with the HONcode standard for trustworthy health
information:
verify here.

Concurs: Dincolo de cursuri

Concurs MedicalStudent.ro

Farm.ro