Mult timp “moartea” a fost considerata oprirea permanenta a inimii si respiratiei. Mai tarziu, cand Bjorn Ibsen, Danemarca, a inventat respiratia artificiala in 1950, respiratia si bataile inimii au putut fi mentinute si in comele profunde.
Creierul este organizat astfel incat functiile reflexe(respiratia, echilibrul, mersul) sunt tinute sub control de straturile mai profunde ale creierului, iar functiile constiente (vorbirea, gandurile, imaginatia) de catre straturile superioare ale acestuia.
La adulti, cele mai frecvente cauze ale mortii cerebrale sunt traumele fizice si un tip de accident cerebral cunoscut ca hemoragie subarahnoida. La copii, cele mai frecvente cauze sunt legate de violenta.
In cele mai multe cazuri, dupa ce s-a pus diagnosticul de moarte cerebrala, tratamentul si terapia artificiala pentru mentinerea in viata nu au sens sau etica.
Medicii trebuie sa verifice foarte atent diagnosticarea cu moartea cerebrala. Un pacient diagnosticat cu moarte cerebrala sau in “stare vegetativa” trebuie corect analizat. Starea vegetativa nu este permanenta; un astfel de pacient nu este constient, dar poate avea miscari reflexe, dar inconstienta. Trebuie exclus diagnosticul de stare de constienta minima (MCS). Pacientii in stare de constienta minima prezinta semne minime de constienta evidentiate ocazional de tendinta de miscare sau de a vorbi. Aceste raspunsuri nu sunt simple reflexe. Pacientii nu pot comunica si nu isi pot exprima gandurile si sentimentele. De asemenea, trebuie sa intelegem ca diversele tipuri de traumatisme sau lipsa oxigenarii influenteaza trecerea creierului din coma in starea vegetativa sau in starea de constienta minima.
Diagnosticarea cu moarte cerebrala implica absenta completa a functiilor cerebrale. Pentru a se pune acest diagnostic trebuie urmarite mai multe aspecte:
- pacientul sa nu fie intoxicat sau otravit;
- starea sa nu fie data de efectele paralizante ale unor medicamente;
- pacientul sa nu sufere de hipotermie;
- sa nu fie vorba de unele stari neurologice care sa induca moartea cerebrala;
- sa nu existe respiratie;
- pupilele sa fie rotunde sau dilatate la 4-6 mm;
- pupilele sa nu isi schimbe dimensiunea la lumina;
- sa nu existe raspunsuri reflexe ;
- sa nu existe niscari ale globilor oculari cand in canalul extern auditiv se introduce apa calda sau rece (testul caloric);
- encelfalograma sa nu arate activitate electrica a creierului.
www.neurology.org
www.nhsdirect.nhs.uk
| < Anterior | Urmator > |
|---|
