"Senzorii nostri vizuali sunt ca o camera de filmat profesionala manevrata de un om beat." spune dr. Giovanni d'Avossa, instructor de neurologie si conducatorului studiului, intr-o editie recenta a revistei Nature Neuroscience. "Ochii noasti au uneori miscari incete, ca atunci cand urmaresc o minge aruncata, dar cel mai ades sunt angajati in miscari rapide, sacadate, care modifica repede atentia dintr-un loc in altul." Creierul trebuie sa puna laolalta aceste piese de puzzle, care sunt instantanee formate la fiecare fixare a unei imagini, pentru a crea perceptia unei reprezentari coerente si stabile a lumii inconjuratoare, spune d'Avossa.
Impreuna cu colegii sai de la Scoala de Medicina si universitati din Italia, d'Avossa a studiat cortexul temporal mijlociu (CTM), unul din cele 32 de arii implicate in procesarea diferitelor aspecte ale vederii. Cercetarile au recunoscut deja faptul ca CTM joaca un rol in inregistrarea miscarilor. In studiile anterioare ale CTM, subiectii s-au concentrat asupra centrului campului lor vizual, in timp ce un obiect era miscat in fata lor. Cand obiectul care se misca era in partea dreapta a campului vizual, CTM devenea activ in partea stanga a creierului si invers.
Acest lucru este in corelatie cu modalitatea de transmitere a datelor de la retina prin nervii optici. La nivelul chiasmei optice, informatia ia drumul emisferei de parte opusa. Acest lucru implica faptul ca CTM se confrunta cu informatii in spatiu retinotopic - termenul neurologilor pentru o reprezentare a spatiului care coreleaza imaginea de pe retina punct cu punct. Pentru a crea o imagine stabila din instantaneele primite, creierul trebuie sa faca o alta reprezentare a spatiului vizual, o harta spatiotopica. Aceasta reprezentare culege informatii de la retine, dar trebuie sa fie updatata in continuu, din cauza miscarilor oculare permanente.
Pentru noile studii, d'Avossa ai colegii sai de la Laboratorul Vederii din Pisa au rugat subiectii sa se uite pe marginile obiectului care se deplasa in campul lor vizual. Au descoperit astfel ca activitatea CTM depindea doar de pozitia obectului in camp, nu so de pozitia imaginii pe retina. "Acest lucru sugereaza ca CTM poate analiza date vizuale in termenti spatiotopici." spune d'Avossa.
"Nu este o sarcina marunta transformarea coordonatelor imaginii de pe retina in coordonatele spatiale reale si este surprinzator ca aria cerebrala cunoscuta inainte doar pentru inregistrarea miscarii are un rol major in perceptia spatiala." Pacientii cu boala Alzheimer sufera uneori de dezorientare spatiala si d'Avossa spune ca noile rezultate sugereaza ca CTM poate fi un loc bun pentru a cauta cauzele acestei dezorientari. Probleme ale CTM au fost corelate si cu dislexia, asa ca descoperirile ar putea aduce noi solutii si in aceasta directie.
http://record.wustl.edu/news; http://alzheimers.about.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
