Cercetatorii de acolo, impreuna cu colegii lor de la Universitatea Saint Louis si de la Colegiul de Farmacie St. Louis, au descoperit o formula imbunatatita de dozare a unui anticoagulant larg prescris, warfarina, care ia in calcul doua gene cheie. Aceasta descoperire este un pas important in dezvoltarea medicinei personalizate.
Cu noua metoda de dozare a medicamentelor, doctorii pot prescrie mai repede si mai sigur doza de warfarina, anticoagulant greu de prescris datorita numerosilor factori care interfereaza cu activitatea sa. Brian F. Gage, M.D., cercetator la Universitatea Washington, si colegii sai, a raportat descoperirea in numarul din septembrie al revistei Blood.
Raportul lor urmeaza declaratiei U.S.A FDA privind reactulizarea datelor despre warfarina si rolul celor doua gene. Larry Lesko, Ph.D., director la departamentul de Farmacologie Clinica al FDA, a evidentiat necesitatea studiilor pentru a stabili doza optima de anticoagulant la indivizii cu variatii ale celor doua gene.
Gage a declarat ca era cunoscut si pana acum faptul ca cele doua gene influenteaza concentratia warfarinei administrate, insa pana in prezent nu s-a stiut cum sa se tina cont de aceasta informatie. Studiul realizat a reusit sa conduca la obtinerea unui algoritm de dozare ce are la baza corelatia intre factorii genetici si anumiti factori clinici.
Cercetatorii au facut algoritmul public la www.warfarindosing.org . Site-ul permite medicilor sa introduca datele pacientilor si sa primeasca doza recomandata de anticoagulant.
Doctorii prescriu warfarina pentru a preveni formarea trombilor sau pentru a reduce riscul de producere a trombozei venoase profunde sau embolie pulmonara, la pacientii cu fibrilatie atriala. De asemenea se foloseste postoperatii ortopedice, precum cele la articulatia genunchiului sau soldului. In trecut, in timpul testari diferitelor doze la pacienti, acestia erau expusi riscului la hemoragie sau formare accidente vasculare, ca urmare a formarii trombilor.
Genele a caror activitate interrelationeaza cu warfarina sunt VKORC1 si CYP2C9. Cercetarile realizate in trecut au demonstrat ca variatia acestora se asociaza cu sensibilitatea sau rezistenta persoanelor la anticoagulant, si cu timpul de injumatatire al acestuia in fiecare organism.
Se cunoaste insa faptul ca recomandare dozei necesare si suficiente, ar putea dura cam doua trei zile, pana cand sunt identificate formele celor doua gene.
Algoritmul de dozarea al warfarinei a fost stabilit in urma unui studiu realizat pe pacienti care au fost supusi interventiilor chirurgicale la nivelul articulatiei coxo-femurale sau a genunchiului. Pentru a confirma aplicabilitatea generala Gage si colegii sai testeaza acum algoritmul la persoane care au nevoie de anticoagulant, din alte motive, cat mai diversificate.
mednews.wustl.edu
www.firstscience.com
www.warfarindosing.org
| < Anterior | Urmator > |
|---|
