Esofagul Barrett reprezinta o anomalie in care celulele epiteliului stratificat pavimentos esofagian – esofag inferior – se metaplaziaza in celule columnare. Se considera ca esofagul Barrett este o consecinta a refluxului gastroesofagian cronic – GERD (gastroesophageal reflux disease).
Pacientii cu esofag Barrett prezinta un risc anual de 0.5 % de aparitie a unui adenocarcinom esofagian, risc semnificativ mai mare fata de restul populatiei.
Epidemiologie
Diagnosticul esofagului Barrett apare frecvent in categoria persoanelor varstnice, cu o varsta medie de 60 de ani, fiind mai des intalnit la barbati fata de femei, in special la rasa caucaziana si hispanica. Esofagul Barrett este o anomalie dobandita, desi se efectueaza studii in care s-a demonstrat o anumita predilectie genetica pentru transformarile metaplazice care au loc.
Prevalenta esofagului Barrett variaza in populatia generala intre 0.9-4.5 %, forma scurta a esofagului Barrett (<3 cm) intalnindu-se mai des decat forma lunga (>3 cm).
Factori de risc
Boala refluxului gastroesofagian cronic reprezinta cel mai usor de identificat factor de risc pentru aparitia esofagului Barrett insa datorita procentului mic de pacienti care prezinta esofag Barrett in contextul refluxului gastroesofagian exista probabil si alti factori de risc la fel de importanti. Printre acestia se pot enumera varsta, istoria de simptome de reflux, intensifierea simptomelor de reflux in timpul noptii, tonusul scazut al sfincterului esofagian inferior, complicatiile asociate GERD – ulcer, hemoragie.
Patogeneza
Esofagul Barrett apare ca urmare a unui traumatism al mucoasei esofagiene, ce prin adaptare/metaplazie se transforma intr-un epiteliu columnar – celulele stem pluripotente de la nivelul mucoasei esofagiene se diferentiaza in celule columnare ce vor lua locul celor scuamoase. Aceasta adaptare se explica prin rezistenta crescuta la aciditate a celulelor columnare fata de cele pavimentoase.
Avansarea esofagului Barrett la neoplasm are loc timpuriu, cand exista conditii pentru avantajarea selectiva a dezvoltarii celulelor anormale. Aberatiile cromozomiale sau mutatiile genetice pot duce la inactivarea genelor tumorale supresoare. Odata ce aceste gene au fost inactivate celulele anormale se divid haotic, prolifereaza si situatia evolueaza spre neoplasm.
Prezentare clinica
Simptomele prezentate de pacientii cu esofag Barrett sunt similare celor care sufera doar de reflux gastroesofagian cronic/GERD si de aceea atentia trebuie sporita, facandu-se in mod obligatoriu diagnostic diferentiat intre cele doua conditii. In plus, exista un numar considerabil de pacienti cu esofag Barrett sau adenocarcinom care nu prezinta nici un simptom asemanator GERD. Indicatiile date de American College of Gastroenterology recomanda endoscopie in cazul oricarui pacient cu simptome de GERD, criteriile de screening ca varsta si rasa ridicand inca discutii asupra relevantei lor.
Diagnostic
Definitia esofagului Barrett s-a schimbat in timp, astazi fiind definit ca « o schimbare la nivelul epiteliului esofagian, indiferent de lungimea acesteia, ce poate fi recunoscuta la endoscop si e confirmata prin biopsie ca metaplazie intestinala, excluzandu-se metaplazia intestinala a cardiei ». Important de retinut ca pe biopsia pozitiva trebuie evidentiate celulele caliciforme, patognomonice pentru schimbarile metaplazice.
Supraveghere si tratament
Desi nu exista dovezi certe care sa certifice eficacitatea terapiei agresive cu inhibitori ai pompelor protonice in scaderea riscului de aparitie a esofagului Barrett sau a adenocarcinomului, aceasta este deseori recomandata.
Totusi cel mai controversat aspect ramane cel al supravegherii evolutiei bolii endoscopic, datorita implicatiilor pe care le au controalele asupra pacientilor. Durata supravegherii nu depinde de forma scurta sau lunga a esofagului Barrett, monitorizarea fiind recomandata unanim de societatile de gastroenterologie.
Puncte de reper ale American College of Gastroenterology in ceea ce priveste supravegherea si urmarirea evolutiei esofagului Barrett :
- GERD ar trebui tratat inainte de supravegherea endoscopica pentru a nu produce confuzii de diagnostic din cauza inflamatiei prezente ;
- Endoscopia de monitorizare se face cu biopsii luate la fiecare 2 cm ; daca nu exista dovezi de displazie in doua ocazii succesive pacientul revine la control peste 3 ani ;
- Biopsia pozitiva se verifica de un alt patolog ;
- Pacientilor cu displazie incipienta li se recomanda o endoscopie/an, pana cand se exclude definitiv prezenta displaziei ;
In cazul pacientilor cu displazie severa trebuie luate in considerare rezectia chirurgicala, rezectia endoscopica a mucoasei in cazul leziunilor localizate sau ablatia endoscopica. Trebuie tinut cont ca acesti pacienti au un risc de 25-37% ca leziunile sa avanseze spre cancer. Totusi rezectia chirurgicala de esofag e rareori recomandata deoarece rata de morbiditate in urma interventiei este ridicata, recurgandu-se mai degraba la terapie fotodinamica sau la rezectii endoscopice de mucoasa.
Desi nu exista tratament medicamentos aprobat trebuie retinut faptul ca o buna monitorizare a esofagului Barrett poate preveni intr-o oarecare masura evolutia spre neoplasm iar pacientii raman sub supraveghere ani de zile pentru a se putea interveni cu succes din fazele incipiente ale unui posibil cancer.
Bibliografie
1. Updated guidelines on the diagnosis, surveillance, and therapy of Barrett’s oesophagus
2. Barrett's Esophagus
3. Barrett's Esophagus
4. Barrett’s Info
| < Anterior | Urmator > |
|---|
