Receptorul Ashwell este o proteina hepatica din familia lectinelor, prezenta ubicuitar in regnul animal. Descoperit cu peste 35 de ani in urma de catre omul de stiinta Gilbert Ashwell, receptorul este activat dupa nastere, sugerand implicarea sa in adaptarea la mediu si in rezistenta la agresiune; pana recent, s-a presupus ca intervine in eliminarea proteinelor anormale din circulatie, fara a se cunoaste insa nici mecanismul exact, nici implicatiile sistemice ale procesului.
O echipa de cercetatori de la Universitatea din California, Facultatea de Medicina din San Diego a realizat un studiu care pare sa aduca lumina in aceasta problema, demonstrand faptul ca receptorul are un rol important in limitarea coagularii intravasculare diseminate (CID) din septicemii.
Studiul, realizat pe soareci de laborator, a avut drept model infectia cu Streptococcus Pneumoniae, patogen raspunzator de un procent semnificativ de stari septice, mai ales la copii, batrani si imunodeprimati. Germenele produce o enzima numita sialidaza, care elimina acidul sialic din structura celulelor gazda, favorizand diseminarea infectiei.
Studiul de fata a demonstrat ca enzima are aceeasi actiune asupra factorilor de coagulare circulanti ai gazdei (ex: factorul von Willebrand - fvW) si a plachetelor. Receptorul Ashwell intervine in acest punct, recunoscand glicoproteinele a caror structura a fost modificata si eliminand acesti factori procoagulanti din circulatie.
S-a constatat de asemenea ca, la animalele fara receptori Ashwell, numarul trombocitelor si nivelul fvW au ramas nemodificate pe parcursul starii septice. In aceste cazuri, prognosticul infectiei a fost mai nefavorabil, boala avansand mult mai rapid si intr-o proportie mai mare catre CID si deces.
Aceasta descoperire pune intr-o noua lumina semnificatia trombocitopeniei din sepsis, considerata in prezent datorata exclusiv consumului patologic al plachetelor in procesul de coagulare : scaderea numarului trombocitelor reprezinta si un proces adaptativ, la baza caruia sta actiunea receptorul Aswhell, avand ca rezultat limitarea afectarii multisistemice si prelungirea duratei de supravietuire.
Elucidarea importantei acestui receptor s-ar putea concretiza in practica medicala prin dezvoltarea unor noi abordari medicamentoase in septicemiile cu pneumococi sau cu germeni inruditi.
Bibliografie:
www.eurekalert.org
www.physorg.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
