In final au format o structura care se poate fixa, rasuci si chiar pulsa precum tesutul cardiac real. Aceasta realizare ofera in viitor sperante pacientilor a caror inima a fost grav afectata si pe langa aceasta, ofera noi perspective tehnologiei.
Experimentul realizat, publicat in revista Science, a pornit ca o incercare de a “reparara” tesutul cardiac defectiv congenital, sau de a inlocui celulele distruse in urma unui infarct miocardic.
Structurile tisulare au fost obtinute de catre Adam Feinberg, de la Universitatea Harvard, Massacheusettes, impreuna cu colegii sai. Acestia au pornit de la un mic film de plastic (polidimetilsiloxan) pe care au trasat “linii” cu fibronectina, proteina implicata in procesul natural de vindecare al ranilor. Celulele musculare cardiace au fost insamantate pe plastic si s-au dezvoltat intr-o retea structurata de-a lungul fibronectinei. Feinberg a atras atentia asupra importantei alinierii celulelor musculare in aceeasi directie in procesul contractil.
Structura rezultata se comporta ca orice fibra musculara normala, contractandu-se singura sau in urma aplicarii unui stimul electric extern. Aceasta poate fi foarte usor prelucrata cu ajutorul unui bisturiu, atat timp cat este tinuta umeda, in echilibru electrolitic si nutritional optim supravietuirii.
Feinberg si Kit Parker, tot de la Universitatea Harvard, au avut ca scop initial cresterea acestui tesut pentru diferite terapii, insa Feinberg a remarcat apoi potentialul de “micromasinarii” pe care il au aceste structuri. Celulele au trasaturile unui organism viu si au de asemenea o capacitate extraordinara de torsiune in timpul contractiei.
Un petic “dreptunghiular” din materialul obtinut se indoaie si revine la forma initiala in functie de momentul contractil. Folosindu-se de aceasta observatie, Feinberg a creat un film pe care sa il poata controla el si un altul care se comporta ca un motoras mobil. Cel din urma, regasit sub forma triunghiulara se autopropulseaza prin contractie, “inotand” efectiv in solutie. Primul film, controlat, s-a comportat ca o pompa datorita contractiilor regulate induse.
Conform cercetatorilor forma triunghiulara mobila ar putea fi folosita in reproducerea miscarilor unor creaturi disparute, precum Basilosaurus, o balena care cu 35 de milioane de ani in urma se deplasa cu miscari ondulatorii regulate. Parker spune faptul ca ar putea folosi structurile nou obtinute pentru a intelege biomecanica vietii marine.
Totusi cercetatorii nu se indeparteaza de la scopul initial si spun ca cel mai probabil datorita fortei pe care o poate dezvolta muschiul artificial, comparabila cu cea reala, acesta va fi folosit pentru “constructia” inimii.
Jonathan Rossiter, cercetator in biomimetica, din Marea Britanie, este impresionat de multitudinea miscarilor pe care structurile obtinute le pot realiza. De asemenea el atrage atentia ca aplicabilitatea acestora este doar la cativa ani distanta, desi in momentul acesta totul pare sa apartina domeniului science-fiction.
Cercetatorii spera ca ideile lor sa fie concretizate prin realizare unor microroboti autonomi care sa “inoate” in torentul sanguin si sa curete diverse elemente care blocheaza vasele sau prin obtinerea unor fire minuscule de par care sa pulseze in caile respiratorii si sa indeparteze reziduurile.
Pe o scara foarte larga a descoperirilor, Rossiter isi imagineaza descoperirea unui dispozitiv care sa poate masa cordul in timpul unui infarct, chiar in toracele pacientului.
www.nature.com/news/
www.medgadget.com/archives/
| < Anterior | Urmator > |
|---|
