Melanomul este o tumoră malignă a pielii. Celulele tumorale maligne derivă din celulele producătoare de pigment - melanocitele. Printre factori ice pot contribui la apariția formațiunilor maligne sunt predispoziția genetică și radiația solară. Pe lângă faptul că melanomul este una dintre cele mai agresive tumori din oncologie, reprezintă 2 - 7% din cancerele cutanate și are o incidență în creştere – în SUA de exemplu la populaţia caucaziană se înregistrau 21,9 cazuri la 100.000 locuitori în 2002, faţă de 7,5 cazuri la 100.000 locuitori în 1975 - o creștere de aproape 200%.
Tocmai de aceea, pe lângă importanța îmbunătățiri imetodelor de diagnostic precoce și a metodelor de tratament,un loc important ar trebui să revină prevenției melanomului. Atât din punct de vedere economic, cât mai ales din punct de vedere al reducerii impactului psihologic al unui diagnostic de cancer, prevenția, pe cât posibil, este de dorit.
Înainte de toate, trebuie menționat faptul că expunerea la razele ultraviolete este puternic implicată în etiologia melanomului și că este considerată atât factorul de mediu cu riscul cel mai mare, cât și factorul de risc cel mai ușor de controlat. Recomandările American Cancer Society (2010) privitoare la prevenția melanomului include evitarea expunerii la soarele din miezul zilei, evitarea expunerii la raze UV artificiale, purtarea de haine și pălări iprotectoare, cât și folosirea unei creme de protecție cu SPF de 15 sau mai mare.
Reducerea incidenței melanomului folosind creme de protecție este controversată, dar date recente arată ca fiind semnificativă prevenția prin utilizarea cremelor de protecție în cazul animalelor de laborator și este propusă ideea că,aplicată corespunzător, ar trebui să dea rezultate și la oameni. Pe de altă parte,sunt autori care arată că folosirea loțiunilor cu SPF prelungește timpul expunerii la soare, putându-se constitui chiar într-un factor de risc. Utilizarea protecției antisolare scade deteriorarea ADN-ului UV-indusă în pielea șoarecilor. Micrografiile pielii sunt reprezentative pentru aceste obsevații; țesuturile au fost recoltate la 7 min post-iradiere UV. (Fig A, B)
Tocmai pentru că eficiența loțiunilor protectoare s-a dovedit a fi limitată, fie din cauza folosirii inadecvate, fie din cauza protecție ispectrale incomplete sau a toxicității, un interes considerabil este în prezent acordat posibilității utilizării chemoprevenției. În cazul de față, chemoprevenția se referă la folosirea de agenți care inhibă sau întârzie fotocarcinogeneza. O mare varietate de compuși, majoritatea prezenți în dietă – flavonoizi sau fenoli, posedă activitate anticarcinogenică și antimutagenică datorită proprietăților antioxidante și antiinflamatorii.
Altfel, mai mulți compuși naturali, precum apigenina (un flavonoid găsit în fructe, legume, în ceai și în vin) și-au demonstrat eficiența în prevenirea carcinogenezei induse de UV la șoareci. Alți compuși s-au dovedit cu efect fotoprotector substanțial – curcumina,resveratrolul (găsit în alune, vin roșu, struguri, dude), procianidinele (găsite în sâmburii de struguri și în cacao), silimarina, genisteina și ceaiulverde. În particular, efectul fotoprotector al polifenolilor din ceaiul verde este bine documentat în literatură, aceștia protejând împotriva imunosupresie iinduse de razele UV, îmbătrânirii premature și carcinogenezei.
De asemenea, studii in vivo și in vitro sugerează că acești compuși oferă protecție împotriva efectelor nocive ale radiațiilor UV la oameni, atât atunci când sunt consumați regulat sau sub formă de suplimente alimentare, cât și atunci când sunt adăugați în cremele de protecție. Aceasta se datorează faptului că majoritatea polifenolilor sunt pigmenți care absorb razele UV. Tocmai de aceea, aplicați local, ei previn penetrarea pielii de către radiații. Radiația pe care polifenolii o absorb include întreg spectrul UVB și o parte a spectrului UVC și UVA. Ei acționează astfel ca un ecran protector și reduc inflamația, stresul oxidativ și mutațiile pe care razele UV le-ar putea cauza ADN-ului.
Un alt aspect care trebuie menționat este că pacienții diagnosticați cu melanom sunt la risc de recurență și la risc să dezvolte un al doilea melanom primar. Pentru aceștia, autoexaminarea pielii și protecția solară sunt recomandări standard pentru a minimiza riscul.Un studiu realizat pe un lot de 115 pacienți diagnosticați cu melanom, privitor la aderența la cele două comportamente (autoexaminarea pielii și protecția solară), autoeficacitatea în realizarea acestor comportamente și riscul perceput asupra dezvoltării unui nou cancer, a arătat că autoexaminarea pielii se poate corela cu prezența alunițelor, iar protecția solară cu vârsta înaintată și cu sexul feminin.
S-au făcut studii și cu privire la utilitatea unei consilieri privitoare la prevenția melanomului și analiza mai multor astfel de studii arată că indiferent de tipul consilierii (prin telefon, pe calculator, sub formă de sesiuni de 15 minute cu fiecare persoană în parte, sesiuni de grup sau broșuri), aceasta a influențat benefic comportamentele privitoare la protecția solară, scăzând expunerea la UV (inclusiv la solar) și crescând folosirea metodelor de protecție.
În concluzie, luând în considerare agresivitatea melanomului, oamenii ar trebui făcuți conștienți atât de riscul expunerii la UV (naturale sau artificiale), cât și de utilitatea mijloacelor de prevenție. Mulți oameni nu cunosc prognosticul unui melanom diagnosticat târziu, iar dacă ar fi informați, foarte probabil ar deveni mai atenți și la comportamentele benefice, și la comportamentele nocive privitoare la acestă afecțiune. Iar acum că vara aproape s-a terminat, nu uitați de metodele de protecție pentru că razele UV sunt nocive tot timpul anului!
Bibliografie
1) Heather L P Klug,Janet A Tooze, Cari Graff-Cherry, Miriam R Anver,Frances P Noonan, Thomas R Fears, Margaret A Tucker, Edward C De Fabo, Glenn Merlino. Sunscreen prevention of melanoma in man and mouse. Pigment Cell Melanoma Res. 2010 December; 23(6): 835–837. [PubMed]
2) Adam I. Riker, Nicolas Zea, Tan Trinh. The Epidemiology, Prevention, and Detection of Melanoma. Ochsner J. 2010 Summer; 10(2): 56–65.[PubMed]
3) Bastuji-Garin S, Diepgen TL. Cutaneous malignant melanoma, sun exposure, and sunscreen use: epidemiological evidence. Br J Dermatol. 2002 Apr; 146 Suppl 61:24-30. [PubMed]
4) Autier P. Sunscreen abuse for intentional sun exposure. Br J Dermatol. 2009 Nov;161Suppl 3:40-5.[PubMed]
5) Baliga MS, Katiyar SK. Chemoprevention of photocarcinogenesis by selected dietary botanicals. PhotochemPhotobiol Sci. 2006 Feb;5(2):243-53.[PubMed]
6) Joi A. Nichols, Santosh K. Katiyar. Skin photoprotection by natural polyphenols: Anti-inflammatory, anti-oxidant and DNA repair mechanisms. Arch Dermatol Res. 2010 March; 302(2): 71.[PubMed]
7) Urvi J. Mujumdar, Jennifer L. Hay, Yvette C. Monroe-Hinds, Amanda J. Hummer, Colin B. Begg, Homer B. Wilcox, Susan A. Oliveria, Marianne Berwick. Sun protection and skin self-examination in melanoma survivors. Psychooncology. 2009 October; 18(10): 1106–1115.[PubMed]
8) Lin JS, Eder M, Weinmann S, Zuber SP, Beil TL, Plaut D, Lutz K. Behavioral Counseling to Prevent Skin Cancer: Systematic Evidence Review to Update the 2003 U.S. Preventive Services Task Force Recommendation. Rockville (MD): Agency for Healthcare Research and Quality (US); 2011 Feb. [PubMed]
9) www.dermato-oncologie.ro
| Urmator > |
|---|
