Un pas in afara ariei proiectate pe pamant a capului nostru conduce la dezechilibrare, pana la cadere. Cercetatorii in neurostiinta care studiaza sistemul prin care creierul realizeaza orientarea in spatiu recunosc insa faptul ca aceste miscari sunt esentiale unei deplasari normale. Pentru a ne orienta in spatiu si a ne deplasa in mediul inconjurator, trebuie sa analizam spatiul inconjurator atat din punctul de vedere al organelor noastre de simt, localizate in special la nivelul capului, dar nu numai, cat si din punctul de vedere al raportarii corpului la obiectele dimprejur si influenta fortei gravitationale asupra acestuia.
Unul dintre coautorii studiului realizat, J. David Dickman, Ph. D., profesor in neurobiologie, sustine ca daca nu am putea avea o perspectiva non-egocentrica, nu am obtine nici un indiciu despre cum sa ne apropiem sau cum sa evitam obiectele incounjuratoare. Spre exemplu nu am fi capabili sa ne dam seama daca noi ne apropiem de un obiect sau acela se apropie de noi.
Pierderea simtului de orientare este ascociat unor numeroase afectiuni, cum ar fi lezionarea unor arii cerebrale in urma unui AVC, tumori cerebrale sau boala Alzheimer. Prin studierea modului in care creierul sanatos actioneaza pentru mentinerea echilibrului si participa la procesul de orientare, cercetatorii spera sa descopere substratul acestora, pentru ca apoi sa poata interveni cand ele nu functioneaza corespunzator.
Studiul a fost publicat in revista “Neuron”.
Conducatoarea studiului, Dora Angelaki, subliniaza faptul ca la nivelul creierului se realizeaza numeroase calcule matematice complexe. Realizarea acestor “ecuatii” matematice ar ului orice persoana, insa acestea se desfasoara in subconstient, creierul uman avand posibilitatea de a coordona sarcini aparent foarte foarte usoare precum deplasarea intr-o incapere sau trecerea de la pozitie verticala la orizontala.
Angelaki sustine faptul ca cel mai probabil creierul nu este responsabil de totalitatea proceselor matematice, insa cu siguranta o data cu lezionarea lui sistemul de orientare nu mai functioneaza corespunzator.
Cercetatorii au studiat la o primata modul in care creierul utilizeaza informatiile venite de la sistemul vestibular din urechea interna in scopul de a stabili echilibrul si a orienta corpul in spatiu. Folosind electrozi implantati la nivelul encefalului ei au inregistrat felul in care semnalele circula intre centrii nervosi cerebrali si cerebel.
Pe masura ce oamenii de stiinta au identificat caile de transmitere a semnalelor, au cautat si semne care sa semnifice procesele prin care celulele transforma datele receptionate, schimband punctul de vedere de la unul centrat pe propria persoana, la unul extins in tot mediul inconjurator. Studiile precedente nu au reusit sa identifice exact zona responsabila de acest proces.
In noul studiu Angelaki si colegii sai s-au concentrat asupra celulelor Purkinje, grup celular responsabil de directionarea semnalelor de la cerebel catre creier. Ei au descoperit modul in care acestea contribuie in mod uniform la realizarea unui punct de vedere extins aspura mediului inconjurator.
In viitor oamenii de stiinta planuiesc sa studieze in detaliu celulele Purkinje din cerebel si conexiunile pe care acestea le stabilesc., cu speranta de a descoperi mai multe circuite la formarea carora creierul contribuie.
Angelaki a declarat ca vrea sa continue cercetarile, pentru a stabili modul in care stimulii vizuali contribuie la procesare semnalelor si la orientare, atragand atentia asupra faptului ca testele actuale au fost realizate pe intuneric, pentru a reusi sa izoleze numai semnalele provenite de la receptorii vestibulari.
mednews.wustl.edu
www.theallineed.com
| < Anterior | Urmator > |
|---|
