MedicalStudent.ro

Colchicina a fost izolata de Pelletier si Caventou in 1820 din bulbul si semintele de Colchicum autumnale (brandusa de toamna), fam. Liliaceae. Se obtine prin extragerea cu alcool din produsul vegetal pulverizat; solutia obtinuta se concentreaza si se indeparteaza alcoolul prin agitare cu acid tartric care dizolva colchicina si lasa ca reziduu impuritatile; colchicina va fi extrasa apoi cu cloroform, apoi este purificata si recristalizata din acetat de etil.

S-a stabilit ca este un inhibitor al diviziunii celulare si a fost studiata ca agent antitumoral. Are si proprietati analgezice.

Colchicina este foarte toxica, acest fapt datorandu-se gruparilor metoxi de pe nucleu. Aceasta ipoteza este sustinuta de toxicitatea mai scazuta a colchiceinei, produsul de hidroliza al colchicinei (caruia ii lipseste gruparea metoxi de pe nucleul tropolonic).

Demecolcina, un alt alcaloid tropolonic extras tot din Colchicum autumnale dar obtinuta si prin semisinteza este mai putin toxica.

In 31 iulie 2009, FDA (US Food and Drug Administration) a aprobat colchicina in tratamentul febrei mediteraneene familiale si a atacurilor de guta.

Studii de farmacocinetica in privinta interactiilor medicamentoase au relevat cazuri fatale de toxicitate la asocierea colchicinei la doze terapeutice cu claritromicina. In consecinta, sunt de evitat asocierile colchicinei cu inhibitori ai izoenzimelor citocromului P450, in special 3A4 sau ai P-glicoproteinelor.

FDA a aprobat colchicina in atacurile de guta in doze de 1.2 mg, urmat de inca o doza de 0.6 mg la o ora distanta (in total 1.8 mg).

Pacientii trebuie informati cu privire la evitarea asocierilor cu alte medicamente, in special cu antibiotice sau chiar cu sucul de grapefruit.