Raspunsul pentru cresterea semnificativa a distrugerilor celulare care au loc in timpul unor infectii severe se presupune ca ar fi unele tipuri de celule labile al caror numar e in mod normal controlat prin moarte celulara programata.
Apoptoza celulara duce la scaderea numarului de celule imune si poate compromite capacitatea unui pacient de a eradica prima etapa a infectiei, crescand riscul aparitiei infectiei secundare. In plus, apoptoza accelerata avariaza functionarea imuna a celulelor care supravietuiesc.Limfocitele, in special, sufera un proces de apoptoza, aparent neregulat, la pacienti umani si animalele de laborator care sufera de septicemie si au, probabil, un rol major in imunosuprimarea severa care caracterizeaza faza teminala a acestei complicatii fatale.
Apoptoza extinsa a limfocitelor a avut loc, de asemenea, si la oamenii si animalele infectate cu anumiti agenti patogeni exotici, cum ar fi Bacillus anthracis, care cauzeaza antrax, Yernisia pestis, care produce ciuma si virusul Ebola.
Prevenirea apoptozei limfocitare, fie prin modificari genetice ale gazdei sau prin tratamentul cu inhibitori specifici, imbunatateste in mod evident rata de supravietuire la modelele cu septicemie.
Aceste descoperiri sugereaza ca interventiile care au ca scop reducerea fenomenului extins de apoptoza a celulelor imune pot ameliora efectul unor varietati de infectii umane, preventia apoptozei celulelor imunitare devine potentiala strategie terapeutica impotriva infectiilor severe.
www.pubmed.gov
| < Anterior | Urmator > |
|---|
