Mai precis, pe o tulpina atenuata de virus rabic au fost inserate secventele nucleotidice corespunzatoare a doua proteine: o glicoproteina din anvelopa HIV si o proteina interna a SIV (simian immunodeficiency virus, analogul si originea HIV). Apoi, patru macaci sanatosi din genul Rhesus au fost vaccinati cu particulele virale rezultate. Doi macaci au fost folositi drept lot-martor, in acest scop primind doar virus rabic atenuat, fara proteinele SIV/HIV.
La animale s-a cautat apoi raspunsul imun umoral specific SIV/HIV, dar acesta nu a aparut, nici dupa doua alte incercari (rapeluri). Fara sa se descurajeze, la doi ani de la prima administrare a vectorului cu SIV/HIV, cercetatorii au realizat inca un vector, de aceasta data cu o proteina a virusului stomatitei vesiculare (VSV). Dupa administrarea acestuia, au observat raspuns imun anti SIV/HIV la primele patru animale.
S-a trecut apoi la confruntarea tuturor animalelor cu SIV si la urmarirea paramatrilor infectiei, precum: numarul limfocitelor CD4, viremia si titrurile imunoglobulinelor anti SIV. Desi toti macacii au dezvoltat infectia, cei patru care au primit vaccinul SIV/HIV o controlau fara probleme, in timp ce ceilalti doi au dezvoltat un sindrom de imunodeficienta.
Dupa prof. Schnell, studiul a demonstrat doar ca este posibil, in principiu, ca aceasta tehnica sa fie utilizata pentru dezvoltarea unui vaccin protector impotriva infectiei HIV, desi el a reusit sa obtina doar protectia impotriva bolii (sindromului de imunodeficienta).
Sursa: Thomas Jefferson University
| < Anterior | Urmator > |
|---|
