MedicalStudent.ro

Bioflavonoidele sunt compusi chimici polifenolici biosintetizati de plante, care au la baza structurii inelul cromanic. Cel mai adesea flavonoidele se gasesc în plante alaturi de acidul ascobic. Mai sunt cunoscute sub denumirea de vitamine P sau factor P ale permeabilitatii, deoarece au fost factori determinanti ai premeabilitatii vasculare). Clasa flavonoidelor cuprinde o serie larga de compusi, calcone, flavonone, aurone, flavone, flavononoli, antocianidoli, taninuri catehice. De obicei în plante unii dintre acesti compusi, de exemplu flavonele, se gasesc sub forma heterozidata (legate de o parte glucidica), iar acestea sunt numite flavonozide.

Studiile recente au aratat ca flavonoidele antioxidante pot înlocui vitamina E, principalul avantaj fiind ca aportul zilnic de flavonoide este în medie mult mai mare decât al micronutrientilor necesari în mod normal organismului uman, de la 7-10 mg. în cazul vitaminei E, la 50-800 mg. valabil pentru flavonoide.

Flavonoidele sunt implicate în mentinerea structurii normale a colagenului, reglând permeabilitatea vaselor sangvine. Deasemenea cresc rezistenta capilarelor, prevenind aparitia hemoragiilor capilare. Deasemenea bioflavonoidele prezinta un efect antiinflamator si antialergic.

Actiunea flavonoidelor este potentata de prezenta vitaminei C. Aceasta este concluzia la care a ajuns Dr. Albert Syent-Gyorgyi, pe când încerca sa obtina un preparat pe baza de vitamina C pentru unul dintre pacientii sai cu probleme circulatorii. El a observat ca actiunea preparatului era mult îmbunatatita, fata de actiunea unei solutii pure de vitamina C, deoarece nu era pur si continea si alte substante. Ulterior el a presupus ca bioflavonoidele erau responsabile pentru eficienta ridicata a preparatului. Studiile recente au aratat ca bioflavonoidele potenteaza actiunea vitaminei C prin doua mecanisme principale:

- permite o mai buna absorbtie digestiva a acidului ascorbic

- formeaza un sistem redox complex împreuna cu vitamina C, cooperând cu aceasta în diferite procese redox.

Astfel, flavonoidele cu doua grupari hidroxilice în pozitia orto sunt oxidate de peroxidaze la formele chinonice corespunzatoare. Chinona astfel rezultata este redusa din nou la compusul fenolic de catre acidul ascorbic.

Una dintre cele mai importante actiuni la nivel celular a bioflavonoidelor este faptul ca acestea influenteaza caile de semnalizare celulara. Interesant este faptul ca flavonoidele se metabolizeaza în proportie ridicata, ceea ce determina schimbarea structurii lor chimice, de unde putem trage conlcuzia ca nu întotdeauna acestea îsi manifesta efectul antioxidant. Însa concentratia în organism necesara influentarii cailor de semnalizare celulara este mult mai mica spre deosebire de concentratia necesara manifestarii efectului lor antioxidant. Numeroase studii au aratat ca flavonoidele au capacitaea de a inhiba proteinkinazele, enzime care realizeaza fosforilarea unor enzime implicate în biosemnalizarea celulara.

Cercetarile recente s-au îndreptat catre studierea posibilelor efecte anticarcinogene ale unor flavonoide, mai precis a unui subgrup din aceasta clasa: taniurile. Taninurile sunt compusi bioflavonoidici, polifnolici, derivati ai 3- hidroxiflavanului sau ai acidului galic. Ceaiul verde, în principal prin constituentii sai majori epigalocatechin galat/galatul de epigalocatechina (EGCG), epigalocatechina, epicatechina si epicatechin galat, prezinta activitate anticarcinogenica conform unor studii realizate pe diverse animale de laborator, privind cancerul localizat la nivelul pielii, plamânilor si tractului gastro-intestinal.

Quercetolul, un compus bioflavonoidic care se gaseste în diverse fructe si legume, a aratat potentiale efecte anticarcinogene, în studii realizate pe animale de laborator, precum si pe diverse culturi de celule.

Salucci M. si Maiani G. de la National Institute of Food and Nutrition Research din Roma – Italia, au urmarit activitatea antioxidanta, citotoxicitatea, precum si efectul la nivel celular al unor compusi fenolici precum epicatechina, epicatechin galat, acid galic si quercetol 3-glucozida. Cercetatorii au folosit celule recoltate de la un carcinom localizat la nivelul colonului.

Concluziile acestui studiu indica ca toate flavonoidele studiate, prezinta un efect antioxidant puternic, dar epigalocatechin galat si acidul galic sunt capabili sa interfere si în ciclul celular intens prezent la celulele de natura canceroasa de la nivelul colonului. Aceste date sugereaza ca actiunea antioxidanta a flavonoidelor nu este corelata cu inhibarea cresterii celulare. Din punct de vedere structural, însa se pare ca structura galoil este necesara pentru a prezenta ambele actiuni: atât cea antioxidanta, cât si cea antiproliferativa.

Unele studii au indica chiar ca o serie de compusi din aceasta clasa pot induce apopotoza în cazul unor celule canceroase care se inmutesc necontrolat si nu mai raspund la semnalele celulare induse de organism prividn oprierea multiplicarii celulare. Ceea ce este si mai interesant este faptul ca quercetina, oflavonozida, s-a observat ca inhiba revers-transcriptaza, indicând astfel ca ar putea inhiba si telomeraza, e enzima de tip reverstranscriptaza, care determina practic "imortalitate celulara" prin refacerea telomerilor de la capetele lanturilor de ADN ale celulei canceroase. Deja s-a constatat ca quercetina poate inhiba virusul imunodeficientei umane (H.I.V.).

S-a constatat în urma unor studii statistice, ca cea mai mare parte din consumul de flavonoide este invers corelat cu mortalitatea cardiovasculara datorita faptului ca afectiunile cardiovasculare, ca si diabetul zaharat, maladiile neurodegenerative, afectiunile tumorale, sau îmbatrânirea globala a organismului au o determinanta prooxidanta, iar bioflavonoidele, alaturi de acidul ascorbic si tocoferolii pot îmbunatati sistemul de aparare antioxidant al organismului uman.

Nu în ultimul rând trebuie mentionat faptul ca bioflavonoidele sunt compusi cu o toxicitate extrem de redusa, motiv pentru care acestea pot fi consumate în cantitati importante de catre om. Lipsa unor efecte adverse se explica prin biodisponibiliatatea lor destul de redusa, dar si prin metabolizarea în cantitati destul de mari a cea mai mare parte dintre cele absorbite.

În ultimul timp atentia cercetatorilor s-a îndreptat asupra unor compusi naturali, datorita atât tolerabilitatii mult mai bune de catre organismul uman, dar si datorita unor posibile efecte secundare reduse în utilizarea unor astfel de dompusi pentru tratarea unor boli de diferite etiologii. Flavonoidele, sunt compusi naturali care nu fac exceptie de la aceste lucruri, iar posibila lor actiune anticarcinogena, face si mai important aportul exogen zilnic al acestora.