Atunci cand celulele sunt lipsite de oxigen (spre exemplu, in momentul unui atac de cord), ele incep sa moara in cadrul unui proces ordonat, bine organizat, proces numit apoptoza sau moartea celulara programata. In etapele initiale ale apoptozei, mitocondriile - organite celulare intalnite in toate tipurile de celule, carora le furnizeaza energie, se divid in mai multe parti, generand aparitia unor cavitati in interiorul membranelor lor, prin care unele proteine, precum citocromii c, se scurg in afara. Toate acestea declanseaza o serie de alte procese ducand, in final, la moartea celulelor.
Apoptoza este procesul prin care celulele, in mod sistematic, isi inactiveaza, dezasambleaza si degradeaza propriile componente structurale si functionale pentru desavarsirea propriului lor deces. Fiind considerata prezenta spontana in tumori, poate fi reglata de produsii unor anumite protooncogene sau a unor gene tumoral supresoare ca p53 si bcl-2. Prin indepartarea celulelor care poseda alterari genetice, apoptoza este metoda eficienta de prevenire a transformarii maligne.
Apoptoza anormala poate promova dezvoltarea cancerului atat prin permiterea acumularii de celule in diviziune, cat si prin blocarea indepartarii variantelor genetice cu potential malign ridicat.
Acest proces poate fi activat intracelular printr-un program de dezvoltare definit fie genetic, fie extracelular, prin intermediul proteinelor endogene, citokinelor si hormonilor, ca si de componente xenobiotice, radiatii, stresul oxidativ si hipoxia. Abilitatea unei celule de a intra in apoptoza, ca raspuns la un semnal de “moarte”, depinde de statusul ei proliferativ, pozitia ciclului celular si de expresia controlata a genelor care promoveaza, inhiba si afecteaza programul de moarte.
Reglarea stricta a acestor parametri modulatori ai mortii trebuie mentinuta pentru asigurarea contextului fiziologic propice aparitiei apoptozei. Disfunctiile care apar in oricare dintre punctele caii de moarte programata, pot duce la un proces apoptotic eronat, determinand astfel exprimarea unor conditii fiziopatologice.
“Mitocondriile se divid uimitor de rapid in cadrul apoptozei”, afirma Jodi Nunnari, profesor de Biologie Celulara si Moleculara la Universitatea Davis din California. In laboratorul lui Nunnari au fost studiate procesele fundamentale ale diviziunii mitocondriale timp de cativa ani.
Cercetatorii au analizat 23.000 de compusi, gasindu-i astfel pe cei care blocheaza divizunea mitocondriala. Cel mai eficace compus gasit e mdivi-1. Ei au descoperit ca mdivi-1 blocheaza dinamina, o enzima din sublclasa GTP-azelor responsabila de endocitoza din cadrul celulelor eucariote, enzima care se poate asambla intr-o spirala in jurul mitocondriei, scindand-o in cele din urma, in doua parti. Mdivi-1 a interactionat cu dinamina asamblata din jurul mitocondriei prevenind astfel pierderea prin scurgere a citocromilor c.
“Dinaminele ar putea fi o adevarata tinta pentru medicamentele care previn moartea celulara in cazul infarctului spre exemplu, sau in cazul atacului de cord sau chiar in cazul bolilor unde celulele nervoase se deterioreaza progresiv si mor”, afirma Nunnari. Ea mentioneaza de asemenea faptul ca munca nu ar fi fost posibila, precum nici nu s-ar fi bucurat de obtinerea acestor rezultate, fara o intelegere prealabila a mecanismului de diviziune mitocondriala.
www.medicalnewstoday.com
www.wikipedia.org
| < Anterior | Urmator > |
|---|
