Din ce in ce mai multe bacterii devin rezistente la tratamentul cu antibiotice, reprezentand o amenintare serioasa pentru sanatatea publica. De exemplu, bacteria Staphylococcus este cunoscuta pentru abilitatea sa de a dezvolta rezistenta la majoritatea claselor de antibiotice, la scurt timp dupa intrarea lor pe piata. Vancomycin – un medicament aparut recent pe piata – poate opri o parte din acesti patogeni multiantibiotici-rezistenti. Dar unele bacterii, care sunt apropiate de S. Aureus – care deseori produc infectii ce pot pune in pericol viata, pot pacali vancomycin-ul, intarind ingrijorarile ca si S. Aureus o va realiza in curand. Cercetatorii au descris de exemplu, tulpina rezistenta la vancomycin, intr-un articol din Science si au aratat ca gena responsabila de rezistenta sa a sarit de la o bacterie la alta.
In iunie 2002, o tulpina rezistenta la vancomycin, provenita de la piciorul unui pacient cu ulcer dintr-un spital din Michigan, a fost cultivata. Linda M. de la Centrul de Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) si colegii ei au analizat bacteria pentru a determina sursa rezistente sale. Ei au aflat ca gena responsabila pentru rezistenta, Tn1546 (vanA), provenea de la o alta specie de bacterii, prezenta intr-o alta rana a pacientului. Potrivit raportului lor, o dubla-panglica circulara de ADN numita plasmid a sarit de la Enterococcus faecalis la S. Aureus, conferind astfel rezistenta si acestei bacterii in cele din urma. Cercetatorii au testat daca aceasta rezistenta ar putea fi transferabila si la alte specii de Staphylococcus si au aflat ca este posibil. Deasemenea ei au subliniat ca ingrijorarile unei potentiale rezistente larg-raspandite la unul dintre putinele clase de antibiotice inca active impotriva multiantibiotic-rezistent S.Aureus sunt motivate.
Dar noi cercetari arata ca unele bacterii sunt deseori vulnerabile la dusmani naturali, din interior, si anume o enzima fabricata de catre virusi, sau bacteriofagi, gasiti in interiorul organismelor. “Aceste enzime ofera o metoda alternativa pentru a lupta cu agentii patogeni rezistenti,” spune Vincent Fischetti, de la Universitatea Rockefeller, intr-un articol din Science: “Un spray nazal continand aceasta enzima ar preveni aparitia infectiilor. Nu ar trebui sa mai asteptam pentru ca o infectie sa apara pentru a o trata.”
Bacteriofagul este un virus adaptat parazitarii celulelor bacteriene, ce se prezinta sub doua forme: forma virulenta care se multiplica pe seama bacteriei si apoi o lizeaza si forma de profag (bacteriofag temperat), care se include in genomul bacteriei, replicandu-se odata cu ADN-ul nuclear; o data intrat in bacterie isi pierde virulenta. Bacteriofagul este strict specific pentru un anumit tip de bacterie; in cadrul aceleiasi specii bacteriene existand tulpini sensibile la tipuri diferite de bacteriofagi (lizotipuri). Bacteriofagul provoaca moartea bacteriei prin ciclul litic (bacteriofagul elibereaza muramidaza, enzima ce lizeaza peretele bacterian, permite patrunderea bacteriofagului in nucleul bacteriei, astfel ca ADN-ul fagic preia toate functiile, iar bacteria isi inceteaza metabolismul ducand in final la moartea celulei bacteriene). Exista insa si cazuri cand bacteriofagul poate fi blocat de catre bacterie (ciclul lizogen) fie prin sintetizarea unei substante represive la adresa bacteriofagului, fie prin disparitia receptorilor pentru bacteriofag, devenind lizorezistente.
Spre deosebire de antibioticele clasice, care ataca bacteria, ce a infectat deja anumite celule, aceste enzime se lupta cu agentii patogeni pe suprafata membranelor mucoase. Cand bacterofagii produc compusul in interiorul bacteriei, acesta perforeaza membrana celulara a agentului patogen, ducand la moartea sa. Fischetti si colegii sai cred ca acelasi efect are loc atunci cand compusul provine din afara. Echipa a eliminat Streptococcus pneumoniae de pe membranele dintre partea din spate a nasului si gat la soareci si a aratat ca enzima ar putea distruge si bacteriile penicilin rezistente intr-un tub de testare.
“Aceasta enzima ucide penumococi, aflati pe membrane mucoase in cateva secunde,” spune Jutta Loeffler co-autor al studiului. “Tratand, indivizi purtatori ai acestei bacterii cu aceasta enzima, am putea reduce semnificativ rezervorul acestor bacterii in populatii si in consecinta am reduce cazurile de infectii.” Centrul de Control si Prevenire (CDC) pozitioneaza S. Pneumoniae printre cele mai frecvente cauze de imbolnaviri si decese in randul copiilor, a celor aflati la pragul saraciei si in randul populatiei imbatranite.
Tratamentul cu aceasta enzima ofera cateva avantaje semnificative. Poate fi un distrugator facut la comanda pentru orice bacterie, spune Fischetti, si deci ar trebui sa aibe mai putine efecte secundare decat antibioticele, care omoara atat bacteriile parazite cat si bacteriile saprofite din organism. Mai mult, exista o mai mica probabilitate ca bacteriile sa castige rezistenta. Singurul dezavantaj este ca enzima probabil nu va vindeca infectiile complet dezvoltate si in unele ocazii trebuie folosit in cadrul tratamentului si antibiotice. Cercetarile clinice in acest domeniu au inceput deja.
Bibliografie: Scientific American, Nature, Lucia Debeleac & M.C. Popescu Dranda – Microbiologie, 2003 - Editura Medicala Amaltea
| < Anterior | Urmator > |
|---|
