Mercurul este un metal din blocul D al metalelor din sistemul periodic fiind unul din cele 6 elemente lichide la temperatura camerei (mercurul, galiul, cesiu, franciu, rubidiu-metale- si bromul-nemetal). Este utilizat la scara larga in industrie la fabricarea diverselor aparate (termometre, barometre, manometre)
In stomatologie se foloseste sub forma de amalgam.
Mercurul intra in componenta tiomersalului cu rol in conservarea vaccinurilor, fiind speculat recent in aparitia autismului la copii.
De asemenea, se gaseste in componenta picaturilor pentru ochi, nas sau urechi si in diverse preparate antiseptice, diuretice sau laxative.
Mercurul nu prezinta toxicitate in forma insolubila (ca sulfura), ci doar in forma solubila sub forma de cloruri sau monometilmercur (CH3Hg+). Datorita formei cationice, acesta poate reactiona cu alti anioni, printre care si gruparea -SH din structura cisteinei cu care formeaza legaturi covalente.
Prin ingestie, metilmercurul se absoarbe rapid la nivel gastrointestinal formand complecsi stabili cu cisteina fiind astfel greu de eliminat din organism. Acest complex va fi recunoscut de catre metionina (aminoacid cu rol transportor) si trece cu usurinta prin bariera hematoencefalica si prin placenta cauzand toxicitate fatului.
Studiile recente arata ca, dupa nastere, copii vor avea un IQ scazut, deficit de atentie si memorare si probleme in vorbire. S-au inregistrat si efecte teratogene in cazul copiilor nascuti de femei expuse la vapori de mercur.
La adulti, metilmercurul cauzeaza afectiuni cardiovasculare si boli autoimune.
In general, intoxicatia apare in urma absorbtiei prin piele sau prin inhalarea vaporilor. Cea mai ridicata toxicitate o au compusii organici (metilmercurul si dimetilmercurul) care pot cauza intoxicatii acute sau cronice.
Mercurul afecteaza sistemul nervos central, sistemul endocrin, rinichii, gingiile si dintii. Prin expunerea prelungita la vapori de mercur, cauzeaza distrugeri la niveul sistemului nervos si in final moartea.
La copii afecteaza dezvoltarea normala a nervilor, inhiband formarea mielinei prin legarea de proteine.
In intoxicatia cu mercur se administreaza ca antidot dimercaprol sau D-penicilamina, substante ce capteaza si elimina mercurul.
In otravirea cu mercur se foloseste terapia cu chelati si cu acid lipoic, vitamina C si EDTA.
Unele dintre efectele toxice ale mercurului sunt partial sau chiar total reversibile, dar doar in intoxicatiile acute.
Bibliografie:
Goldman, Lynn R.; Michael W. Shannon and the Committee on Environmental Health (2001-07). "Mercury in the Environment: Implications for Pediatricians".
Clarkson TW, Magos L (2006). "The toxicology of mercury and its chemical compounds".
Countera, S. Allen; Leo H. Buchanan. "Mercury exposure in children: a review".
Wikipedia
| < Anterior | Urmator > |
|---|
