MedicalStudent.ro

Ce cauta bobocul aici ? Pe unii ii indruma pasiunea, pe altii banul sau dorintele parintilor conform principiului : ‘de ce sa nu avem omogenitate profesionala in arborele genealogic ?’, iar pe altii ii vrajeste, asemenea femeilor obsesii de pe panourile publicitare, imaginea doctorului din ER sau Gray’s Anatomy. In realitate, ‘Viata bate (iar) filmul’ si, in loc de doctorul cel extrordinar de destept , de frumos si cu mare succes la urmasele Evei, s-ar putea sa te trezesti in filmul despre doctorul plafonat, incercanat, care a uitat sa se casatoreasca.

Studentul aflat in anul I aterizeaza la figurat intr-o alta lume. Lasa in urma liceu , teze, integrale, 4 pagini de invatat pe zi (daca ai chef), aceeasi sala de clasa, parinti, prieteni si ajung in libertatea suprema, presarata cu LP, absente care se platesc, amfiteatre pe care nu le gasesti, broaste spinalizate, sesiune, restante, eprubete, ora 7 dimineata, oase pe care le porti cu tine ca sa-i arati profii unde e localizata scizura lui Glasser, inimi umane in borcan, oameni necunoscuti, adunati din aproape toate colturile tarii, care-ti devin colegi si cu care o sa formezi un fel de grup minuscul care isi sufla unul altuia valorile normale, care chiuleste cand vine primavera si merge in parc sa hraneasca porumbeii sau in nu stiu ce bar ( de fapt stiu ce bar), bar de unde reusesti sa culegi (la propriu) in haine toate mirosurile bucatariei arabesti.

Si, asa, ajungi sa te metamorfozezi: daca la inceput vorbeai mult, dupa aceea constati ca ai tot mai putin de spus lumii, incepi sa uiti de lucrurile gri si te imparti intre alb si negru, folosesti tot mai mult fond de ten sa-ti acoperi cearcanele ce cresc direct proportional cu anii si te transformi astfel intr-un mare doctor al Romaniei.

Iata ce te asteapta bobocule, timorat sau nu, ametit de faima, bani si de imaginea halatelor albe care salveaza vieti pe banda rulanta. E o lume heterogena, cu oameni boemi sau realisti, care stau vara pe marginea fantanii arteziene si citesc cursuri colorate, cu mult prea multe prescurtari, iar iarna alearga spre UMF pe strada cu pompieri, pe care primaria iar uita sa o dezapezeasca.

2)Camin, dulce casa

Nu esti student adevarat daca nu stai la camin. Adica intr-o camera cat o cutie de chibrituri cu tavanul inalt pe care o imparti cu altii si pe care trebuie sa o platesti in fiecare luna (bineinteles ca iarna nu e ca vara ….la tarife).

Caminul inseamna multa lume noua, bai comune, fumat pe hol, petreceri in weekend si inainte de sesiune, pizza in camera cand frigiderul urla :’Sunt GOL !Sunt GOL !’, colinde de Craciun, dar si ‘prietenie’ cu tot felul de vietati care se trezesc sa bazaie, zumzaie sau sa se deplaseze pe pereti numai in noaptea de dinaintea unui examen.

Ca boboc, scartaitul usii vopsite intr-o culoare dubioasa ce se deschide incet, urmata de fraza :’aici o sa locuiesti poate 6 ani’ e generatoare de anxietate, cefalee si depresie. In realitate, treaba nu e asa ….naspa.
Iata cateva sfaturi care iti vor face viata mai usoara :

-ar trebui sa stii din timp unde e camera ta si cum arata (altfel, fostul locatar s-ar putea sa-ti faca o mare surpriza si sa te lase fara orice sursa de iluminare (care a fost smulsa in ciuda dupa opinia :sa nu lasam nimc !) si sa-ti dea cadou un morman imens de foi asezat strategic in mijlocul camerei ‘sa-l vezi mai bine’)

-must have-ul sezonului caminist e un insecticid (mai ales daca ai camera la parter) :oamenii si gandacii nu pot trai inca in simbioza

-sa tii minte ca in camera stau 4 oameni care ar trebui sa participe impreuna la actiuni gen ’curatenia generala’

-incearca sa gandesti ca nu stai singur, adica daca colegul doarme, tu o sa-ti suprimi pornirile criminale de a asculta rock tare sau de a manca chipsuri

-de asemenea ar trebui sa ai in dotare o lampa pentru noptile grele de sesiune, cand unii invata , iar altii cad prada somnului

-daca esti dezordonat, incearca sa nu mai fii (camera e mult prea mica pentru a mai fi populata cu tot felul de lucruri aruncate aiurea)

-daca si numai daca ai chef de o mica cearta, nu tipa foarte tare si mai ales nu arunca cu obiecte metalice in colegul de camera (asta nu e SF ,e pura realitate)

-banii si tot ce ai de valoare se tin aproape de tine si de sufletul tau( e bine sa fii precaut, pentru ca totusi, cleptomania nu a fost eradicata inca) ;

-in camin nu stai o viata, colegul de camera nu ti-e sot/sotie, de aceea daca nu ti place de el poti sa te muti

-sa nu uiti acasa copia dupa certificatul de nastere, o sa ai nevoie de el pentru obtinerea vizei de flotant (pe care e obligatoriu sa ti-o faci) ; nu v as dori sa fiti in camera cand vin brutele sa te verifice daca o ai

-un avantaj al vietii de caminist e ca poti sa ti agasezi mereu vecinii din ani mai mari cu intrebari de genul : cum e la examenul x ? trebuie sa invat tot ? sau poti sa le ceri cursuri, carti, grile ( Nu uita ca in camin se gaseste tot, asta daca stii pe cine sa intrebi)

Cam asta e , in mare, tot ce ar trebui sa stii despre viitoarea ta locuinta. Nu conteaza caminul, etajul, ci conteaza cine e in jurul tau. Oricum o sa te patezi de regrete cand o sa pleci, mai ceva decat cu acid picric la biochimie.

3)Destination unknown

Daca vrei sa inveti ai nevoie de carti. Fii fara grija la UMF gasesti de toate, pentru toti.
Cred ca pentru un boboc care a ales sa faca medicina in cel mai romantic oras al Moldovei, cuvintele magice ar fi Papilian (la anatomie), Aurora Popescu (la biochimie), celebrul tratat de fiziologie de care sigur o sa afli( noi il stim sub numele de Haulica). La acestea se adauga nu mai putin celebrele carti litografiate de la biblioteca. Despre unele m-am intrebat mereu daca nu sunt mai batrane decat istoria, desi in unele ramuri ale medicinei lucrurile nu se schimba asa usor.

Ca sa imprumuti carti de la biblioteca ai nevoie de o legitimatie (pe care o obtii dupa ce platesti o taxa si aduci o poza pentru identificare-in caz ca ti trece prin cap sa distrugi bunurile facultatii)

Totul pare asa simplu. Problema se complica dupa ce ti se stabileste ziua in care primesti manualele (care difera in functie de an), cand trebuie sa fii in fata bibliotecii la ore matinale ca sa te inscrii pe o lista. Fiti pe pace ! nu e lista lui Schindler, ci cea care te ajuta sa primesti manualele mai repede. In ziua respectiva programul obisnuit e perturbat si functioneaza sistemul cu invoitul unei intregi grupe. Biblioteca ramane si un bun spatiu de studiu in zilele geroase sau toride, in care chiar ai chef si vrei sa ai si unde .

Un lucru care nu trebuie sa lipseasca unui boboc e atlasul de anatomie (nu fac reclama nici unuia din ele). Daca doriti unul nou cel mai bine e sa utilizezi minunile Internetului, daca nu uitat-te dupa anunturi prin camine (de obicei la intrare). Si daca tot vrei atlas, de ce sa nu-ti cumperi si un schelet dragut si tratat cu diverse substante chimice (scheletul e optional totusi, mai ales daca esti amic cu ‘oameni cu schelet’ dispusi sa ti imprumute si tie (de exemplu) radiusul si ulna.)

In rest, halatul trebuie sa ti fie nelipsit (fara el unii nu te primesc la ora), ai nevoie de referat (adica un rezumat al capitolului din carte), care trebuie semnat la fiecare ora si cu care te prezinti la examen ; orarul e prezentat la afisierul facultatii intr-o forma cam de neinteles pentru un boboc, dar te obisnuiesti (important e sa stii in ce serie si grupa esti). Mai ai nevoie de creioane colorate sa faci desene cu celule care bineinteles ca pe hartie nu seamana cu realitate, de putina hartie milimetrica pe la biofizica si gata, in 3 pasi si 5 miscari ii zici goodbye apelativului ‘boboc’ si incepi sa te integrezi in absolutul anului II.

4)Sfaturi si iar sfaturi

Acestea sunt pentru cei suferinzi de disperarea din prima luna de UMF si se intreaba retoric : Eu ce caut aici ? sau exclama(vorba cantecului) : je suis perdu.

Sfatul e : relax, take it easy , ca sa nu mai zic de povestea cu tunelul si luminita.
In plus ,mai trebuie sa stii cate ceva :

-nu te stresa prea tare, ca nu merita

-notele din timpul semestrului nu conteaza prea tare, ci ceea ce faci la examenul din sesiune

-ca boboc ai dezavantajul ca esti luat tare din prima, nici o problema, in anul II le trece

-conditia esentiala pentru a lua un examen e sa te prezinti la el

-sa nu uiti ca oamenii trebuie sa se hraneasca si sa se odihneasca din cand in cand ; o sa ai sigur tendinta sa uiti

-tu inveti pentru tine si nu ca sa iei o nota, care reflecta de foarte putine ori cat stii

-nu sustin chiulul, dar daca ai voie sa faci absente ? de ce sa nu le faci ? pastrandu-ti una pentru zile negre

-sesiunea nu dureaza mai mult de 3 saptamani (adica trece foarte repede)

Iar ultimul sfat (daca pot sa i zic asa) e :sa ti pastrezi demnitatea umana, chiard aca esti in noroi pana la gat.
In final, pentru cei care au ajuns pana aici, va urez ‘Drum bun’ ; sa nu uitati sa va puneti centurile de siguranta pentru ca uneori mai treceti prin zone cu turbulente sau cu furtuni mult prea aproape de tarm ;din fericire merita : nu se plictiseste nimeni la UMF.

Materiile minunate din anul I ti se vor infatisa in splendoarea lor scrisa inca din prima zi, cand, ca orice om normal te gandesti: ‘sa vedem ce studiez eu anul asta’. Si, dupa ce reusesti sa treci de marea de oameni care vor sa afle si ei ce studiaza, ai un soc: aproape toate materiile se termina in ‘-ie’ (ciudat nu ?!).

Incepi cu Anatomia. E clar ca e ceva important : timp de 1 luna (poate chiar mai mult) faci o incursiune in lumea oaselor (dragutul schelet iti devine frate de cruce la bine si la greu), apoi, exact cand intr-un colt al cortexului tau incoltea un gand de genul :’parca nu e asa greu la anatomie, oare de ce toata lumea se plange’ apare elementul surpriza : in numai o luna trebuie sa inveti muschii, arterele, venele, nervii plus cursurile de Embriologie.

Firul se taie brusc si exclami ca un personaj dintr un serial cu rezidenti : ‘Life sucks’. In concluzie, Anatomia e o mare fugareala prin materie. Oricum nimeni nu stie niciodata tot la Anatomie, iar totul dureaza numai 2 ani.

Urmatoarea pe lista e Biochimia. Pentru unii e un cosmar saptamanal ce cuprinde siruri de reactii, aminoacizi, dezaminari, fosfarilari, la care se adauga si fobia bobocilor: formula chimica a hemului. In plus stim ca tot ce se termina cu ‘chimie’ poate determina somnolenta (mai ales daca o raza de primavara iti bate prin geam direct in cap). Noroc ca pe lumea asta mai exista oameni interesati care iti pot aplica strategic un cot intr un organ intern, exact cand capitulai in lupta cu somnul. Lucrurile par mai distractive la LP, unde legi prietenii (sper ca nu gustative) cu substantele chimice si unde o sa capeti acel miros impresionant de acid acetic (care nu o sa starneasca clar invidii). Probabil ca raportarea ta la Biochimie o sa fie de genul : in anul I nu o sa o vrei tu pe ea, pentru ca mai apoi sa te lupti sa te vrea ea pe tine.

Cum as putea uita vreodata Fiziologia ? Adica: referate, capitolul despre membrane celulare, permeabilitate, transport activ sau pasiv, celebrele broscute, hemoliza hematiilor, cursuri care nu sunt obligatorii, dar la care se face prezenta.

Fiziologia e frumoasa, mai ales daca nu esti stresat sa o inveti. Aici o sa primesti lectia despre :nu cel care invata tot ia examenul, ci cel care e cel mai adaptabil la factorii externi (e un fel de principiu a lui Darwin adaptat la medicina).

‘Vi s-a intamplat ca, deschizand usa cabinetului medicului preferat, sa-l gasiti nervos, iritabil, neatent, chiar badaran? Nu-l condamnati, pentru ca poate fi el insusi suferind’(Ziarul Financiar, 12 decembrie 2002, ‘Sindromul de burnout, sau cum mor doctorii din stres’)

De ce anume poate suferi acesta ? Poate de sindromul de burnout.
Termenul de burnout (a arde complet) denumeste sindromul stresului cronic la locul de munca. Orice am face se pare ca ajungem tot la stres si la rolul acestuia in viata noastra.

Inca din 1983, revista Times considera stresul drept epidemia anilor’ 80 :
-atunci, 55% dintre subiectii unui sondaj acuzasera ca sufera de stres puternic.
-13 ani mai tarziu, procentul ajunsese la 75%,
-un sondaj american recent indica faptul ca 89 % din intervievati s-au confruntat macar o data cu o situatie stresanta.

Astfel, devine tot mai greu de stabilit cine nu este afectat de stres .

In aprilie 2006, The Chartered Management Institute din Londra a publicat rezultatele unui astfel de studiu, realizat pe 1.541 subiecti.
43% au recunoscut ca se enerveaza si reactioneaza fata de ceilalti prea usor
31% au spus ca pierderea simtului umorului a dus la o presiune mai mare a muncii
55% s-au plans de tensiuni musculare si dureri fizice
44% au frecvent dureri de cap
55% sunt in mod constant obositi la munca
57% sufera de insomnie

In fata unor astfel de simptome, participantii la studiu au recunoscut ca le e greu sa ia decizii si prefera, in general, sa se izoleze de oameni. Persistenta cronica a stresului poate duce la burnout, ce este descris ca un proces ce se dezvolta lent, fara simptome si care duce la epuizare emotionala si retragere sociala. Este o stare de epuizare fizica, emotionala si mentala cauzata de implicarea pe termen lung in situatii solicitante emotional.

In 1974, H. Freundenberg redefinea stresul profesional prin sindromul de burnout: uzura si epuizarea energiei, fortelor si a resurselor care determina o scadere a intregului potential de actiune al individului. Sindromul este indus de stresul cronic in profesiile care presupun implicare directa in ajutorarea semenilor (sectorul social). La persoanele predispuse, stresul apare prin dezechilibrul dintre ideal (ceea ce asteapta de la profesie) si real (ce obtin concret).

O prezentare mai tehnica a sindromului burnout a fost facuta de Maslach si Jackson (1986): "un sindrom ce are 3 dimensiuni: a) depersonalizarea - persoana se distanteaza de ceilalti, pe care incepe sa-i vada impersonal; b) reducerea realizarilor personale; c) epuizare emotionala - persoana se simte golita de resurse emotionale personale si devine foarte vulnerabila la stresori. Starea de burnout este cauzata de expunerea la stresul profesional si adesea este insotita de depresie., iar in cazurile foarte grave se poate ajunge chiar la suicid.

Esti captiv intr o stare de oboseala emotionala si e foarte greu sa iesi din ea. Poti sa incerci sa nu mai lucrezi in domeniul care te streseaza, desi acesta decizie se asociaza cu un sentiment de vinovatie, iar daca alegi sa continui se pare ca progresul o sa te ocoleasca.

De ce apare acest sindrom ?
Sunt multiple cauze care il pot determina :
-un volum mult prea mare de munca, mai ales cand aceasta se realizeaza intr un ritm haotic
-multa munca fara scop
-incapacitatea de schimbare :exista o multitudine de oameni care se ataseaza de lucruri intr un mod pe care nu l mai pot controla
-cand incerci sa faci ‘imposibilul’ posibil fara sa ai resursele necesare pentru asta
-existenta unui conflict puternic intre valorile personale si cele ale locului unde lucrezi
-probabil ca cea mai frustranta chestie e aceea in care orice ai face stii foarte bine ca nu o sa obtii niciodata o recunoastere a meritelor tale

Se pare ca exista o legatura intre aceasta stare si glandele suprarenale, determinand ceea ce poate fi numit ‘adrenal burnout syndrome’. Simptomele cuprind nevoia de ingestie de dulciuri, tensiune arteriala scazuta, valori ale glicemiei scazute, iritabilitate si depresie.

Dupa cum se stie, suprararenala produce hormoni implicati in reactia la stres (reactia lupta sau fugi) :cortizolul este un hormon care actioneaza pe termen indelungat, aldosteronul este cel care retine sodiu si creste presiunea. In cazul in care apare insuficienta suprarenalelor, organismul nu se mai poate adapta la stres. Deseori aceste sindrom se identifica cu boala Addison. John F. Kennedy a suferit de aceasta in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Ceea ce poate duce la aceasta insuficienta variaza :de la stres puternic, deficienta nutritionala si poluarea fonica pana la toxine, cafea , alcool, stari de teama sau suparare.

In acesta situatie se afla si medicii. Se pare ca statutul de medic vine ‘la pachet’ cu stresul. Stresul nu afecteaza chiar toti medicii la acelasi nivel. In acelasi mediu, unii profesionisti vor experimenta un nivel maximum de stres, in timp ce altii se vor adapta mai usor. Cei predispusi la stres sunt cei care au anumite caracteristici, precum: idealism, supraangajare in profesie, dorinta de a performa, nevoia crescuta de aprobare din partea celorlalti, vulnerabilitatea in fata excesului de cereri, altfel spus, neputinta de a le refuza, sentimentul de vina fata de indeplinirea propriilor nevoi, nerabdarea, graba.

Adesea, oamenii stresati aleg sa se retraga. In cazul medicilor, multi se refugiaza in munca lor, in studiu si evita viata sociala. Insa aceasta izolare le agraveaza starea.

Interesul social este un factor important in evitarea sau combaterea stresului. Cu cat oamenii se simt mai conectati la ceilalti, cu atat simt mai mult ca au contributia lor in societate, simt ca sunt sprijiniti, ca apartin, sunt mai putin vulnerabili la raspunsul in fata stresului.

Un raport al Agentiei Europene pentru Securitatea si Sanatatea Muncii din 2003 descrie posibilii factori stresori care-i afecteaza pe medici. Printre acestia sunt situatiile traumatice, aspecte ale organizarii muncii, confruntarea cu durerea si oamenii aflati in stadii terminale ale unor boli grave, lipsa autonomiei, lipsa lucrului in echipa, munca izolata, lipsa suportului si a feedback-ului.

Iar daca nu v am convins iata ca Agentia Europeana pentru Securitatea si Sanatatea Muncii estimeaza ca o treime dintre medici sufera de burnout, iar 10% dintre ei ajung sa aiba deteriorari grave ale starii de sanatate, cum ar fi depresia severa sau alte tulburari psihiatrice, boli degenerative, abuzul de alcool sau droguri.

Daca dupa acesta pledoarie in vederea unei vieti ferite de stres am trezit dorinte de pensionare rapida urmate de o lunga cariera casnica , aflati ca potrivit cotidianului Bild ", de oboseala generalizata nu scapa nici femeile casnice, care, teoretic, neavand o slujba, ar trebui sa fie ferite de sindromul "burnout". Ei bine, faptul ca ele se simt obligate sa faca zi de zi aceleasi treburi de rutina, luand-o mereu de la capat si primind prea putina consideratie pentru tot acest efort, le face sa-si piarda treptat increderea in propriile forte, pana ajung sa se simta incapabile sa se descurce singure in situatii obisnuite. Consecinta?

O stare de sfarseala si totodata de panica din care nu mai stiu cum sa iasa.
Asa ca, oricum ar fi : ca esti o mare gospodina stresata sau un mare doctor specialist in medicina de urgenta, s ar putea ca de burnout sa nu scapi.

Bibliografie "Cand si doctorii sunt bolnavi"
http://www.time-management-guide.com/burnout.html
http://en.wikipedia.org/wiki/Burnout_(psychology)
http://educate-yourself.org/cn/adrenalburnout19apr05.shtml
http://www.pharma-business.ro/content/view/206/48/

Publicat de :

Mihaela Selescu

Puncte: 689