Era vremea calculatoarelor, televizoarelor color, muzicii straine si apoi romanesti, a lucrurilor care trebuiau descoperite. In sfarsit, Romania devenise un spatiu locuibil, in care copiii haosului, inca mici, isi imaginau printre gene ceva franturi de viitor romanesc care arata chiar foarte bine.
Si au crescut, tot au crescut, au terminat gradinita, scoala generala, si liceul. Purtand cumva in sange un anumit artifact pre-decembrist de tipul ’asa trebuie sa fie’, copiii haosului nu s-au revoltat foarte des, desi, de-a lungul vremii au suferit diverse experimente ale unora care cautau, poate, forma cea mai buna a examenelor de bacalaureat si de capacitate (probabil ca nici acum n-au gasit-o, dar asta e alta poveste). Desi simteau cumva ca nu aceasta este evolutia fireasca a starii de fapt, generatia aceasta dotata cu un optimism iesit din comun, a sperat pana in ultima clipa intr-o viata mai buna si foarte romaneasca.
Si, cumva printr-o noua ironie a sortii, multumita inlaturarii vizelor, copiii haosului au putut sa priveasca dincolo de garduri, garduri care, pentru parintii lor au fost prea inalte, prea ciudate si prea vorbitoare de engleza. Astfel au avut cu ce sa compare.
Si iata ca au trecut aproape 20 si ceva de ani. Ce s-a intamplat cu copiii haosului?
Copiii haosului au ramas copiii haosului (se pare ca aceasta e paradoxal constanta vietii lor). Unii s-au trezit ca entuziasmul de pe bancile facultatii s-a transformat in scrum in fata angajatorului care nu te mai cheama niciodata la interviu, altii s-au casatorit, concentrandu-se asupra rolului de tata si mama model, altii inca mai rezista pe baricadele optimismului, iar …altii termina anul viitor Medicina si simt ca nu au nici cea mai vaga idée despre ce o sa faca. Dezamagiti groaznic de un sistem care nu prea face ceea ce trebuie, copiii haosului viseaza la usi germane, franceze sau suedeze, usi care sa le deschida macar speranta, daca nu certitudinea unei vieti mai bune decat aici. De acum totul se raporteaza la ‘aici’ si ‘acolo’.
Copiii haosului nu au uitat ca sunt romani, stiu de unde au plecat si unde vor sa ajunga, si tot efortul in incercarea de a scapa de haosul din viata lor, haos care a lizat deja mult prea mult si care acum e in pericol sa-i produca scurtcircuit chiar si luminitei de la capatul tunelului lor. Si ei …..nu vor accepta niciodata asta!
| < Anterior | Urmator > |
|---|
